Maica Tereza de România a îngrijit răniţi în Coreea
0Ioana Cruceanu (86 de ani), veterană a Crucii Roşii, a fost premiată la sărbătorirea a 135 de ani de activitate a organizaţiei în România. Ea a înfiinţat prima casă de naşteri din judeţul Ilfov, la 24 de ani, şi a participat ca voluntară pentru Crucea Roşie la Războiul din Coreea, în 1952.
La începutul acestei luni, Crucea Roşie România a aniversat 135 de ani de activitate. Cu această ocazie, a fost premiată şi „veterana" Ioana Cruceanu, o bătrânică în vârstă de 86 de ani, care a fost voluntar în sângerosul război dintre cele două Coreei de la începutul anilor '50.
Aventura ei începe în satul mureşean Subcetate, unde a copilărit împreună cu cei cinci fraţi ai săi. Într-o zi a văzut un anunţ într-un ziar care anunţa organizarea unor examene pentru postul de soră medicală la Crucea Roşie Bucureşti. Nu a mai stat mult pe gânduri şi s-a înscris la concurs.
Click pe imagini pentru fotogalerie!
„Când eram mică mi se zicea Duca pentu că nu stăteam locului o clipă. Îmi plăcea să-i ajut pe părinţi prin gospodărie, iar la şcoală, la lucru manual, împleteam ciorapi pentru soldaţi. M-am gândit că ar fi frumos să lucrez în cadrul Crucii Roşii", povesteşte octogenara.
A deschis prima casă de naşteri din Ilfov
S-a mutat la Bucureşti în 1946, la 21 de ani, la un cămin, iar peste doi ani, după ce a absolvit cursurile de soră, a fost însărcinată să deschidă prima casă de naşteri din judeţul Ilfov, în comuna Bolintin Deal. „Eram 30 de asistente care am fost trimise în localităţi din tot judeţul. La Bolintin, în februarie 1949, eu am deschis maternitatea chiar în casa prinţesei Ştirbei. Acum nu mai e nimic acolo, au făcut un Peco", povesteşte bătrâna.
Nu i-a fost uşor să convingă lăuzele că vină la casa de naşteri. „Până în acel moment femeile năşteau acasă. La început am avut de furcă cu moaşa comunei, pe care o chema Patrichi. Ea spunea mereu «să le naşteţi acolo unde le-aţi prăsit». De cealaltă parte, eu le ziceam să vină la noi, unde au parte de alt tratament", îşi aminteşte fosta voluntară.
Click pe imagini pentru fotogalerie!
Primele cuvinte în coreeană: raid aerian
Peste trei ani, în 1952, pe când lucra la Spitalul Militar din Capitală, Ioana Cruceanu s-a decis să plece ca voluntar în Coreea de Nord. A fost o provocare pentru ea. „Am spus că dacă pot să-i ajut şi pe alţii şi să pot să mă plimb şi eu în altă ţară, de ce să nu o fac?", îşi aminteşte femeia.
Nu s-a gândit foarte tare la pericolele care o păşteau în mijlocul unui război sângeros, în care mureau sute de oameni zilnic. A lucrat la Radiologie şi a stat într-o casă săracă, sub un deal. „Războiul a fost foarte urât. Veneau încontinuu oameni cu mâinile sau picioarele retezate care vroiau doar să-i facem bine să se întoarcă din nou pe front. Stăteam patru femei în cameră, într-o casă stil vagon, la capătul unui tunel, sub un deal. Dacă erau raiduri aeriene, ne anunţau şi intram repede în tunel", îşi aminteşte doamna Cruceanu. De altfel, primul cuvânt pe care l-a învăţat în coreeană a fost „hango", care însemna raid aerian.
Octogenara a fost soră pentru Crucea Roşie preţ de două decenii. În '68 s-a angajat ca asistentă medicală, iar apoi la Institutul de Iginenă, de unde a ieşit la pensie la începutul anilor '80. Este singură de peste 20 de ani, de când i-a murit soţul, dar este fericită că o vizitează foarte des băiatul ei, care acum are 53 de ani.
Se încarcă comentariile...
