Rugby-ul românesc, pe „lista neagră” a lui Hitler şi Stalin FOTO

Cu o istorie de o sută de ani la noi, rugby-ul a fost de mai multe ori în pericol de moarte din cauza originii sale britanice şi aristocrate. Comuniştii au decis să permită disputarea meciurilor de rugby, la noi, pentru simplul fapt că Griviţa Roşie era o echipă muncitorească.

În 1913, în Bucureşti s-a disputat primul meci de rugby, Tenis Club Român - Stadiul Român. Aşa a început fascinanta istorie a sportului cu balonul oval în ţara noastră, o istorie zbuciumată, cu suişuri şi coborâşuri. Dezvoltat numai în Capitală, până prin anii 50, rugby-ul a fost ameninţat pentru prima dată, în anii 40. România era aliata Germaniei. Iar rugby-ul era un sport de sorginte britanică, deci inventat de marii duşmani ai germanilor.

Din acest motiv, însă şi dintr-un exces de zel, un general pe nume Iliescu a luat o serie de măsuri prin care să facă imposibilă disputarea meciurilor în Bucureşti. Pe terenul de la Şosea, cel pe care se află acum Stadionul „Arcul de Triumf", a dat ordin să se facă o alee din pietriş chiar pe la mijlocul lui! „Nu ne-am lăsat bătuţi. Am decis să jucăm în continuare acolo. Îmi amintesc că alergam cu mingea într-o jumătate de teren şi când ajungeam la alee ne opream. Păşeam pe ea, normal, ca într-o zonă neutră, de parcă am fi strigat piua, iar când ajungeam dincolo continuam faza", şi-a amintit de acele vremuri, cu ceva timp în urmă, Dan Constantinescu.

Generalul Iliescu nu s-a lăsat nici el. Cum nu putea să se manifeste făţiş împotriva rugby-ului, printre practicanţii acestui sport, pe atunci, numărându-se numeroşi reprezentanţi ai aristocraţiei, acestuia i-a venit altă idee. Şi anume să transforme terenul de la Şosea în pajişte şi loc de plimbat caii ofiţerilor... În plus, a instalat şi corturi ale cerecetaşilor. Această ultimă decizie l-a înfuriat pe Prinţul Şerban Ghica. Cel care avea să devină în 1943, la nici 24 de ani, preşedinte al Federaţiei Române de Rugby, a reuşit să obţină o audienţă la mareşalul Ion Antonescu, pe care l-a convins să anuleze deciziile luate de generalul Iliescu. Astfel, echipele bucureştene de rugby au putut disputa meciuri în campionat chiar şi în timpul războiului.

Griviţa a salvat de la pieire „Mica Ovalie"

Nici în vremea lui Stalin sportul cu balonul oval nu a fost un privilegiat. În Uniunea Sovietică, de pildă, a fost interzis - URSS-ul şi-a făcut echipă naţională abia prin anii 60. Motivul trecerii sale pe lista neagră a fost mult mai grav: pe lângă faptul că fusese inventat în Anglia, ţară duşmană, avea şi origini aristocratice. Georgienii, de pildă, pentru a-l juca chiar şi pe vremea stalinistă, au recurs la un şiretlic: i-au schimbat numele în „lelos" şi l-au prezentat ca fiind un alt sport. În ţara noastră, venirea la putere a comuniştilor a coincis cu interzicerea tuturor manifestărilor decadente. Rugby-ul a fost şi el, din nou, în pericol de a fi interzis.

Nu s-a întâmplat aşa dintr-un simplu motiv. Şi acesta subiectiv. Echipa Griviţa Roşie activase şi înainte sub numele CFR Bucureşti. Ea fusese compusă din muncitori, în mare parte. Iar atunci când s-a pus problema interzicerii rugby-ului, Gheorghe Gheorghiu-Dej, care lucrase la Uzinele Griviţa, nu numai că s-a opus, dar a acordat sprijinul său grupării din Parcul Copilului. Până prin anii 70, ea a câştigat 11 titluri naţionale, iar în 1964 a cucerit şi Cupa Campionilor Europeni după un 10-0 cu Stade Montois (Franţa) în finală.