Şi femeile ştiu să dea cu pumnul: cele cinci românce care au speriat Vestul (FOTOGALERIE)

PERFORMANŢĂ Stela, Nichita, Gabi, Iulia şi Luminiţa, de la clubul de box Steaua, demonstrează că şi femeile ştiu să dea cu pumnul. Şi încă la cel mai înalt nivel, acolo unde doar campionii au loc

Cinci tinere din lotul naţional de box, venite din toate colţurile ţării la Bucureşti, şi-au călcat în picioare trecutul înglodat în griji şi nefericire. În urmă cu câţiva ani, Stela, Nichita, Gabi, Iulia şi Luminiţa şi-au pus în minte un singur lucru: că trebuie să fie cele mai bune boxeriţe ale lumii. S-au înscris la clubul Steaua, şi-au amenajat casa lângă vestiare şi s-au pus pe dat pumni. În saci, în pereţi, una alteia, totul sub efectul adrenalinei, dar şi al regulilor ştiute de adevăraţii boxeri. În spatele performanţelor, de la campioane naţionale la mondiale, fiecare tânără a venit la Bucureşti cu un vis.

Click pe poze pentru fotogalerie

„Mă uit doar în faţă“

„Loviţi! Nu tare, să nu chiauniţi! Hai, Nichita, lasă frică, dă în ea, că nu te omoară!“, strigă Adrian Lăcătuş, antrenorul fetelor. În ring, Nichita, o tânără de 19 ani, îşi primeşte pumnii direct în cap. Refuză să poarte cască pentru a demonstra, spune antrenorul, că-şi merită saltul de la juniori la seniori. A venit în Capitală de la Câmpulung Muscel, după ce a fost aleasă de Lăcătuş dintre sute de tinere. Considerată timida grupului, Nichita este a doua cea mai titrată din lotul naţional feminin de box. În afara ringului, tânăra are un singur vis: vrea să facă bani şi să aibă casa ei în Bucureşti. „Nu vreau să îmi mai aduc aminte de trecut, de sărăcia de acasă. Mă uit doar în faţă“, spune fata, pe faţa căreia, în spatele tuturor vânătăilor, se văd doar urmele ambiţiei.

În sală, ţipete şi zgomot de pumni. Un urlet de durere vine din colţul din dreapta. Nimeni nu se opreşte, nu se uită. Gabi (19 ani) şi Iulia (20 de ani) îşi împart pumni de aproape un sfert de oră, fără oprire. Seamănă ca două picături de apă, deşi nu sunt surori. Gabi, din Târgovişte, a ajuns în Capitală acum patru ani. Pentru ea Bucureştiul e oraşul tuturor posibilităţilor. „Lupt să fiu campioană. Din banii câştigaţi, vreau să-mi ajut familia să iasă din sărăcie“, spune Gabi, care a obţinut, cel mai recent, locul al III-lea la Campionatele Europene de Tineret.

Visează să fie în armată

Adversara ei, Iulia, din Ploieşti, multiplă campioană europeană, visează să înveţe alte fete să boxeze. Acum câteva luni şi-a luat carnet de antrenor şi, în paralel, este studentă la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport. La fel este şi Luminiţa (27 de ani) venită de la Slatina acum trei ani. Un an mai târziu a ieşit campioană europeană la categoria 81 de kilograme.

Pentru ea, Bucureştiul e doar locul unde-şi poate pregăti viitorul. A terminat tot Facultatea de Sport, mai mult pentru a-i putea fi mărit salariul de 1.500 de lei, primit de la club. Visul ei este să se întoarcă acasă şi să urmeze o carieră militară. „Boxul nu e un sport chiar atât de dur cum este văzut din afara ringului. Sunt multe reguli, lucrezi cu mintea“, spune tânăra.

Îşi „udă“ medaliile acasă

Pentru cele cinci campioane, viaţa de Bucureşti în afara antrenamentului se rezumă la micile petreceri făcute la sfârşit de săptămână. Şi atunci doar după ce revin de la competiţiile importante. „Doar când iau o medalie, le permit să bea câte o bere. În rest, ieşirile lor în oraş se rezumă la mici petreceri organizate la mine acasă, cu familia mea. Dansăm, facem grătare, ne simţim ca o mare familie“, povesteşte antrenorul.

De la orfelinat, pe podiumul mondial

Stela (29 de ani), veterana lotului naţional de box, a venit în Bucureşti acum aproape un deceniu. Pentru ea, copilăria trăită într-un orfelinat din Buzău a fost cel mai dur meci din viaţă. Abandonată de părinţi, tânăra a fost descoperită de acelaşi antrenor, Adrian Lăcătuş, la o competiţie locală. I-a oferit să vină la Bucureşti pentru a se afirma. „De mică, atunci când eram la casa de copii, mă băteam cu ceilalţi pentru tto. Inclusiv pentru mâncare, haine, chiar şi pentru un desen“, îşi aminteşte Stela.

A strâns bani de casă

După ani de pregătire şi participare la campionate, sportiva a obţinut cele mai multe şi importante medalii. Trofeul suprem este de dublu campioană europeană şi de trei ori vicecampioană. „Croşeul meu de stânga ucide. Cu toate astea, o indiancă m-a învins de teri ori la rând, în Barbados“, spune Stela, care are mai multe medalii decât kilograme. Despre viaţa în Bucureşti, tânăra susţine că îşi găseşte puţine momente de distracţie. Şi asta, abia atunci când scapă de zecile de ore de antrenament. „Cel mai mult îmi place să ies în oraş să dansez. Am şi un loc preferat unde mă sitm cel mai bine, restaurantul Hotelului Sport. Acolo uit de regim şi mănânc pe nerăsuflate prăjituri“, mai spune Stela, al cărei mentor este pugilistul Lucian Bute.

Regim de campioană

În spatele performanţelor Stelei stau nu doar sute de ore de antrenament, pumni primiţi până la sânge, ci şi un regim draconic de viaţă. Pentru campioana noastră, ziua începe dimineaţa la ora 5.00 cu alergare de două ore în aer liber. Şi asta indiferent de vreme. Regimul alimentar este cel mai greu de controlat. „Am fost nevoită să slăbesc şi cinci kilograme într-o zi pentru a mă califica la un meci important. Nu e uşor. M-am antrenat continuu. Nu am mai ieşit din sală decât să mănânc o ciorbă. Asta a fost toată masa“, povesteşte Stela. Meniul ei de fiecare zi este format din paste, pui, carne de vită, peşte, legume şi fructe. Prăjiturile sunt o raritate. „Cele mai fericite momente sunt câbnd avem de slăbit cinci kilograme într-o lună. E o nimica toată“, adaugă campioana.
 
În afara ringului, tânăra a reuşit să-şi îndeplinească câteva vise în Bucureşti. Aici şi-a adunat bani pentru casa visată încă din copilărie. „Salariul nostru de la club e de 1.500 de lei. Am reuşit să strâng, după competiţii, anul trecut, aproape 30.000 de lei. Mi-am luat o garsonieră în Buzău, unde vreau să mă mut după ce mă retrag“, explică pugilista.