Bucureşti: Kazuco Diaconu Yamaguki predă, gratis, lecţii de ceremonia ceaiului

Cursurile sale fac cunoscută tradiţia japoneză Urasenke a Căii Ceaiului, un ceremonial, prin care, oricine îşi poate găsi liniştea sufletească, într-un bol de ceai

Născută la Tokio, într-o familie de nobili japonezi, doamna Kazuko Diaconu Yamaguki s-a stabilit în România din anul 1991.

Împreună cu soţul său, Paul Diaconu, (care între anii 1973-1976 a fost corespondent AGERPRES la Tokio), a înfiinţat Fundaţia Nipponica, a cărei preşedintă este.

Doamna Kazuco Diaconu Yamaguki predă limba japoneză la Centrul Cultural Japonez de la Universitatea Româno-Americană.

Şi, începând din data de 22 octombrie 2009, în fiecare zi de joi, va susţine cursuri gratuite de ceremonia ceaiului, la Centrul pentru activităţi recreative din str. Jean Louis Claderon nr.39, exclisiv pentru cei care locuiesc în sectorul 2.

Un ritual vechi de peste 500 de ani

Cu o educaţie temeinică primită în familie, doamna Kazuco cultivă tradiţia japoneză autentică a ceremoniei ceaiului, aşa cum a statutat-o maestrul Sen Rikyu, care a trăit între anii 1522 şi 1591.

“Toate mişcările se fac pe îndelete, cu mult respect faţă de oaspetele pentru care se prepară ceaiul, dar şi faţă de ustensilele folosite cu multă grijă”, spune doamna Kazuco.

Ceremonialul se desfăşoară pe rogojini de bambus, numite tatumi, care simbolizează Casa Ceaiului. Cei care participă la “Calea Ceaiului”, cum se numeşte acest ritual,  nu au voie să poarte bijuterii (este interzisă utilizarea oricărui metal) şi nici să se parfumeze, pentru a putea simţi puritatea aromelor naturale care se pun în focul pe care se fierbe apa.
Toate ustensile sunt opere de artă, uneori, vechi de sute de ani.

“Fiecare mişcare din ceremonial se repetă, la curs, până devine o obişnuinţă, astfel încât practicanţii să se concentreze pe liniştea interioară şi să poată simţii întreaga armonie. Pe măsură ce te perfecţionezi în îndeplinirea acestui ceremonial, totul devine tot mai natural”, explică maestra.

De la Tokio, la Bucureşti

Primii români pe care i-a cunoscut doamna Kazuco au fost actorii de la Teatrul Ion Creangă, care, conduşi de maestrul Ion Lucian, au făcut un turneu în Japonia, în anul 1986.

“Pe atunci conduceam un centru cultural pentru copii din Tokio şi atât de bine m-am înţeles cu actorii români încât am început să studiez limba română. Mai târziu, am venit în România, pentru perfecţionare. Aici l-am întâlnit pe Paul Diaconu şi, ulterior, ne-am căsătorit. După ce el a murit, în anul 2005, eu am ales să rămân în România, ţară pe care am îndrăgit-o foarte mult”, a spus doamna Kazuko Diaconu Yamaguki.

Întrebări şi răspunsuri

..Care sunt cele mai importante cărţi la care aţi lucrat împreună cu Paul Diaconu, la Editura Nipponica?

K.D.Y: În 1994 a apărut cartea „Japonezii despre ei înşişi”, iar în 1998 am tradus, împreună, o carte de referinţă pentru cultura japoneză, „Istoria literaturii japoneze, de la origini până în prezent” de Shuichi Kato.  

..Ce locuri din România  vă plac cel mai mult?

K.D.Y: Braşov, Râşnov, Bran, Sighişoara, Deva şi Castelul Huniazilor, Suceava, cu cetatea lui Ştefan cel Mare şi mânăstirea Voroneţ.

..Ce mâncăruri româneşti ştiţi să preparaţi?

K.D.Y.: Gătesc frecvent, chiar şi în Japonia, sarmale cu mămăliguţă, tochitură, ciorbă cu perişoare, plăcintă, papanaşi.

Ce îi place
Iubeşte oamenii şi copiii. În Bucureşti îi place să meargă la spectacole şi expoziţii. La Tokio, este foarte ataşată de oraşul vechi, cu case tradiţionale şi gădini mari şi îi place să asculte muzica veche japoneză, cântată la fluier şi tobe, mai ales în timpul festivalurilor populare.
Ce nu-i place
Detestă minciuna şi nu-i place aglomeraţia şi poluarea citadină. Nu-i plac oamenii tupeişti şi, prin talentul de educator şi prin propriul modelde conduită, îşi învaţă studenţii să se poarte politicos.

Profil
Născută
14 noiembrie, la Tokio
Profesia
Sociolog, profesor de limba japoneză şi de ceremonia ceaiului
Familie
În familia sa din Japonia, mai are doi fraţi şi o soră, iar dintr-o primă căsătorie, are o fiică, Yuko şi un fiu, Go. Tatăl său a fost ministrul Agriculturii nipone, timp de 40 de ani, iar strămoşii au fost samurai-profesori.