Bucureşti: Diana Vlase vede realitatea ca pe o piesă de teatru

A terminat Facultatea de teatru şi lucrează în presă, însă a decis să-şi urmeze pasiunea pentru actorie fără a ţine seama de constrângerile din lumea teatrului. Scrie scenarii, este regizor şi chiar actriţă în piesele pe care le montează pe scenele underground din Capitală. 

Diana scrie piese teatru despre lumea necunoscută a oraşului, pe care le pune în scenă în cluburile underground din Bucureşti. Poveştile sale cu personajele absconse care populează noaptea străzile oraului şi intrigi crude, dar reale, s-au jucat în cluburile Carola BYN, Malibu, Spice, Club A, Fire şi vor fi produse începând cu luna aceasta şi la teatrele din provincie.

„Am dat la facultatea de teatru şi după patru ani mi-am dat seama că e foarte greu să începi cu un salariu de patru milioane sau cu favoruri sexuale. Atunci m-am gândit: «Chiar nu pot să fac nimic singură?»“, povesteşte Diana. Răspunsul şi l-a dat singură când a pus bazele unei trupe de teatru formată din prieteni şi foşti colegi de facultate.

Aplauze şi jale la final de spectacol

Prima piesă pe care a montat-o, „Tango“, a fost o poveste despre doi homosexuali, şi, ca orice subiect tabu, a creat controverse, bucurându-se însă de un succes neaşteptat. La fel a fost şi reacţia spectatorilor. „Finalul este tragic şi s-a întâmplat ceva neaşteptat. La sfârşit, am ieşit la aplauze şi toată lumea din sală plângea, absolut toată lumea! Atunci mi-am dat seama că pot ajunge la sensibilitatea oamenilor“, povesteşte Diana.

Şi nu s-a oprit aici. A scris o piesă cu temă socială, care sonda lumea femeilor ce devin victime ale traficului de persoane. „Anunţ: Vând femei“ poate fi rezumată simplu drept „o dramă care poate fi a oricui“ şi povesteşte despre traficul de carne vie surprinzând în cel mai autentic mod violenţa şi decăderea din lumea femeilor traficate.
„Mi-am zis: «Dacă vă fac să plângeţi, o să vă fac să mă şi urâţi»“, spune Diana, iar pariul cu ea şi cu publicul a fost câştigat, chiar dacă mai mulţi colegi din trupă au părăsit spectacolul, considerându-l mult prea violent. În timpul reprezentanţiilor o actriţă şi-a spart timpanul iar Diana s-a ales cu ochiul umflat şi învineţit.
 
Underground versus clasic

Diana are însă şi o poveste necunoscută încă, pentru care aşteaptă ocazia potrivită să o pună în scenă. „Pământul se învârteşte invers“ este o piesă care iese din sfera teatrului underground şi s-ar preta scenei clasice. „Marea frustrare este că nu am reuşit să găsesc un loc potrivit în care să se joace aşa cum merită“, mărturiseşte scenarista.

Ea admite însă că, în pofida mirajului teatrului clasic, jucat în instituţii consacrate, scena underground este încă spaţiul în care se simte cel mai bine. „Aici publicul urmăreşte cu mai multă lejeritate jocul, povestea, nu mai există taiorul pe care trebuie să-l porţi în teatrul clasic, şi la propriu, şi la figurat. Eu vreau să scriu pentru oamenii liberi, pentru cei care se iubesc aşa cum sunt. Restul se pot duce la Odeon“, glumeşte Diana.
 
Personajele sunt „întâlnibile“ pe stradă

Piesele Dianei se nasc din viaţa oraşului şi din fenomenele sociale care o compun. Din poveştile ei răsare tot ce este marginal în societate, o lume cu peşti, homosexuali, prostituate, din care nu lipsesc însă inocenţa şi naivitatea.

Despre prostituate spune că nu sunt ceea ce unele cărţi vor ca noi să credem. „Nu există prostituate foarte deştepte, pentru că atunci nu ar face chestia asta. E similar cu oamenii care îşi iau viaţa. E cea mai simplă cale să obţii ceva - bani, sau să scapi de probleme - e o dovadă de laşitate, dar este spectaculos“, spune Diana.
Când vine vorba despre inspiraţie şi ritm, Diana mărturiseşte că nimic nu este programat. Ideile vin, de cele mai multe ori, spontan sau atunci când se aşteaptă mai puţin. „Pentru piesa la care lucrez acum, «Ultima zi», am stat o seară întreagă uitându-mă la calculator, şi el la mine, fără să ne vină nicio idee. Alteori, scot un caiet în metrou şi încep să scriu ca o nebună“, povesteşte amuzată tânăra.

Cum sunt personajele tale?

Vii. Exceptând personajele din „Josephine“, în care actorul interpretează patru roluri, restul sunt „întâlnibile“ pe stradă - o prostituată, un peşte, o fetiţă naivă cu vise mari...

Ce spectacole prgăteşti?

Din 17 octombrie, la Teatrul din Târgovişte se va juca piesa „Ţi-am spus vreodată că mă iubeşti?“, iar în Bucureşti, începând cu luna noiembrie voi organiza, în fiecare marţi, o seară de teatru unde vreau să aduc numai trupe din provincie.

Ce-i place:

Îi plac oamenii liberi, care se iubesc aşa cum sunt, fără să ţină cont prejudecăţile societăţii. Pentru ei scrie şi pentru cei care pot înţelege lumea şi teatrul underground.

Ce nu-i place:

„Nu-mi plac actorii din Bucureşti, care se cred de pe altă lume. Zici că se injectează în fiecare dimineaţă cu «actorie», îi recunoşti şi pe stradă după eşarfă, cizmuliţe, nu contează că sunt prost plătiţi, trebuie să arate ca într-o revistă“, spune Diana.

Profil

Născută: 23 noiembrie 1983, Galaţi
Studii: Facultatea de Teatru, Universitatea Hyperion
Profesie: Actriţă, scenarist, regizor, jurnalist