Bucureşti: Viaţa la baracă, în spatele mall-ului

Două familii de bucureşteni locuiesc în spatele Mall-ului Plaza din Militari. Ei au încercat, cu puţine resurse, să-şi creeze condiţii de viaţă decente. Camerele curate şi dotate cu mobilier arată decent astfel că dinăuntru nu-ţi dai seama că te afli într-o baracă improvizată.

Familiile Pătraşcu şi Zbanghiu locuiesc între hipermarketul Cora şi mallul Plaza din cartierul Militari, lângă calea ferată. Locuinţele lor, nişte barăci improvizate din carton, sunt ca nuca-n perete în zona prin care trec zilnic bucureştenii înstăriţi ca să ajungă la cumpărături.

„Locuim de mulţi ani în bărăci, este a opta pe care am construit-o. Nu avem unde să stăm în altă parte pentru că familiile noastre nu ne primesc iar noi nu ne permitem să plătim chirie”, a povestit Pătraşcu Robert, în vârstă de 29 de ani.

El şi Lorena Tănăsescu, concubina sa în vârstă de 28 de ani, au împreună doi copii, unul de 2 ani şi unul de 4 ani. „Nu ne-am căsătorit legal, dar suntem împreună de 16 ani, de când aveam eu 13 ani. Familia mea locuieşte în sectorul 6, are un apartament mare pe Bulevardul Timişoarei. Mama îl ţine la ea pe cel mic, dar nu vrea să ne primească şi pe noi”, a spus Lorena.

„Familia mă ajută doar dacă-mi părăsesc soţul”

Robert şi Lorena, împreună cu băieţelul lor de 4 anişori, trăiesc de pe-o zi pe alta în condiţii greu de imaginat. Nu au apă şi nici electricitate, îşi fac mâncare la pirostrii, afară, fie vară fie iarnă. Cu toate acestea, baraca este curată şi „dotată” cu mobilier iar pe jos sunt covoare şi mochete.

Au o singură cameră în care se află un pat mare, pentru părinţi şi un pătuţ pentru copil. Camera este plină de jucării pentru cel mic, pentur că, spune mama, încearcă să-i ofere tot ce pot, ca să nu simtă că este altfel decât ceilalţi copii.Tânăra mamă spune că s-a învăţat cu greutăţile şi că uneori este fericită, pentru că se află alături de cei dragi.

Robert are grijă de familia lui, lucrează zilier prin piaţă. „Sunt zile în care nu avem ce mânca, dar sunt zile în care facem cumpărături în Cora. Familia mea nu l-a vrut de la-nceput pe Robert pentru că m-a luat de tânără. Sora mea este în Spania, realizată, şi mi-a spus că mă ia la ea dacă îl las pe Robert. Nu pot să fac asta, mai bine săracă decât să renunţ la omul pe care-l iubesc”, a povestit Lorena.


„Cât putem să mai purtăm acest blestem?”

Povestea lor de dragoste ar putea să fie un exemplu pentru mulţi care renunţă să mai lupte chiar şi atunci când au resurse să meargă mai departe. „Noi nu ne-am pierdut speranţa. Cineva mi-a spus că nu ne cunoaştem drepturile, că sunt asociaţii care pot avea grijă de copii sau că putem să mergem la primărie să ne ajute. Noi am încercat să luăm alocaţia şi nici pe aia nu ne-au dat-o decât pe un an, cu toate că avem acte”, a mai spus Lorena.

Ea mai spune că ar vrea să lucreze, dar nu are cu cine lăsa copilul. „Am făcut greşeli, ca orice om, am plecat prea devreme în viaţă, familile nu ne-au susţinut, dar cât putem să mai purtăm acest blestem? Robert şi-a căutat de muncă ani de zile dar nimeni nu-l angajează pentru că nu are experienţă pe cartea de muncă, din cauză că nu i-a făcut nimeni carte de muncă”, a mai spus femeia.

Lorena este acum îngrijorată pentru că nu are cum să-şi ducă băieţelul la grădiniţă deoarece „şi la grădiniţele de stat se cer bani”.


Fraţii, împrăştiaţi prin lume

Povestea vecinilor care locuiesc în baraca alăturată este asemănătoare doar că lipseşte stâlpul casei. „Stau de mulţi ani aici numai că acum mi-e şi mai greu. Soţul meu se află la închisoare pentru furt. Mai are şase luni şi iese”, a povestit Zbanghiu Georgiana, în vârstă de 23 de ani. Familia ei a locuit într-o casă naţionalizată din sectorul 5 dar după moartea bunicului casa a revenit proprietarului.

„Noi am fost daţi afară şi nimeni nu ne-a oferit nimic în schimb. Familia s-a împrăştiat, fraţii mei au plecat prin lume iar eu l-am cunoscut pe bărbatul meu. Cu el am un copil şi pentru că nu ne descurcăm cu banii am ajuns să locuim cum vedeţi”,a mai spus Georgiana.

„Nu am uitat că suntem femei, folosim creme aruncate de bogaţi”

Cele două femei au devenit prietene bune, se ajută şi-şi cresc împreună copiii. „Şi băiatul meu şi al Lorenei au aproape aceeaşi vârstă, 4 ani. Copiii cresc împreună iar noi suntem fraţi de suferinţă”, a povestit Georgiana.

Chiar dacă viaţa lor nu seamănă deloc cu cei care merg la shopping în mall-ul de peste drum, cele două tinere nu uită să se îngrijească şi din dulapurile lor nu lipsesc cosmeticile, multe chiar de bună calitate.


"Oamenii se miră când ne vâd îmbrăcate frumos căutând prin tomberoane”

„Nu le-am furat, le găsim în tomberoanele din cartier. Femeile bogaţilor aruncă şampoane, creme, farduri neconsumate. Cred că se plictisesc şi vor să-şi cumpere altele. Am găsit chiar şi parfumuri de firmă în sticluţe doar pe jumătate golite”. Ele spun că sărăcia nu le-a făcut să uite că-s femei şi că le place să se îngrijească.

„Dacă putem să ţinem curăţenie, cu greu, în aceste bărăci, nu este atât de greu să avem grijă şi de noi. De multe ori ne îmbrăcăm frumos şi ieşim pe stradă, să căutăm fiare vechi sau prin tomberoane. Oamenii se miră când ne vâd îmbrăcate frumos căutând prin tomberoane”, au povestit femeile râzând.