Bucureşti: Vecinătatea autogărilor, periferie a civilizaţiei

Cei care ajung în Bucureşti cu autocarele de la Militari sau Filaret fac imediat cunoştinţă cu „faţa urâtă“ a Capitalei. Îndată ce iau contact cu străzile bucureştene, călătorii sunt obligaţi să „înghită“ o mulţime de dificultăţi: străzi neasfaltate, grămezi de gunoaie şi taximetrişti hrăpăreţi.

Drumul de la autogară, până la destinaţia finală a călătoriei, a celor care vin din provincie la Bucureşti, folosind serviciile de transport ale autogărilor Militari sau Filaret, este de natură să provoace dezamăgire şi revoltă.

Grămezile de gunoi din vecinătate autogării Militari, cu fauna umană pe care o dezvoltă, neobrăzarea taximetriştilor care îi şantajează cu preţuri piperate pe cei cu bagaje grele, absenţa scărilor rulante de la staţia de metrou „Păcii“, sunt câteva mostre de „civilizaţie“ specifică Bucureştiului de astăzi.

Pe de altă parte, la Filaret, traversarea străzii Cuţitul de Argint este o adevărată aventură, prin lipsa unei treceri de pietoni spre staţia maşinii 232 şi prin prezenţa în carosabil a unei guri de canal fără capac.

Hurducăiala de pe strada Oboga

Autogara Militari are neşansa unui „prolog“ al disconfortului stradal bucureştean, oferit de parcurgerea străzii Oboga.

Această stradă pe care se află o mulţime de antrepozite, este, de ani buni, singura cale de acces a autocarelor spre peroanele autogării.

Ambele părţi ale străzii Oboga sunt aglomerate de maşinile  parcate ale celor care vin la cumpărături.

„Strada n-a mai fost asfaltată de mult şi iarna autocarele dau cu motorul în gropi.

Călătorii ajung ameţiţi de hurducăturile maşinii şi de meandrele drumului pe Oboga,  printre mulţimea de maşini care încarcă marfă”, spune unul dintre angajaţii autogării.

La mâna taximetriştilor

Sprijiniţi de maşini, taximetriştii îşi vânează, cinici, clienţii.

O femeie subţirică, încărcată de bagaje a vrut să ia un taxi până în Drumul Taberii, la Favorit. Negocierea cursei s-a lăsat cu ţipete şi înjurături.

„Auzi, să-mi ceră 30 de lei, pe o cursă care costă, 12 lei, dacă pune aparatul de taxat. Unde se cred ei?”, comenta, de una singură şi în gura mare, femeia.

Apoi a sunat la firma la care lucrează şi a cerut o maşină. „Aşa, am rezolvat problema!”, a mai spus ea, în timp ce-şi băga mobilul în poşetă.