Bucureşti: Vecin de palier cu firmele

Zeci de familii locuiesc în centrul Capitalei ca într-un complex imobiliar de birouri. Locatarii care trăiesc în câteva apartamente din Piaţa Unirii sau Piaţa Victoriei se plâng de zgomotele generate de activităţile desfăşurate în firmele vecine de palier. Pe de altă parte, seara şi în weekend, când firmele se închid, blocurile rămân aproape pustii.

 Locatarii blocului 54 din Piaţa Unirii povestesc despre beneficiile, dar şi despre neplăcerile traiului în buricul târgului. “Parcă locuim într-o hală de birouri. Cele mai multe apartamente de pe scară sunt închiriate de către diverse companii sau oameni de afaceri care-şi îşi organizează aici întâlnirile. Toată ziua intră şi coboară tot felul de persoane, se aud discuţii aprinse şi certuri”, a povestit Eusebiu Creţu, locatar de la etajul şase.

Bărbatul, în vârstă de 45 de ani, locuieşte în Piaţa Unirii de când se ştie. Apartamentul a fost cumpărat de părinţii lui iar, până acum zece ani, era un bloc ca oricare altul, locuit doar de familii. “În ultimii ani, preţurile s-au ridicat foarte mult în zonă, mulţi au vîndut şi şi-au luat apartamente mai ieftine în altă parte. Noii proprietari au închiriat casele unor firme, pentru că iau peste 1.000 de euro pe lună”, a mai spus Eusebiu.

“Am încă nostalgia cafelelor cu vecinele”

Pe cât de gălăgie este în timpul zilei pe atât de linişte este seara şi în weekend, când firmele nu lucrează. “După ora 7-8 seara nu mai auzi picior de om pe scară, e o linişte de mormânt. Mi s-a blocat odată uşa şi nu am avut nici un vecin pe care să-l rog să-mi împrumute o şurubelniţă sau ceva. Am găsit pe cineva pe la etajul 7 şi m-a ajutat. Chiar mă gândeam că poate oricine să-ţi facă orice. Dacă ţipi nu te aude nimeni”, a povestit Adina Gojan care locuieşte pe o scară alăturată. 

Femeia s-a căsătorit şi s-a mutut, împreună cu soţul ei, în apartamentul din Piaţa Unirii care este al socrilor. “Îi invidiez pe socrii mei. Şi-au luat un apartament în Dristor şi stau foarte bine. Eu mai am încă nostalgia cafelelor cu vecinele şi a discuţiilor de la scara blocului, aşa cum aveam când locuiam cu părinţii mei, la Eroii Revoluţiei. Poate am nevoie de un chibrit că nu am cu ce aprinde aragazul, nu am cui să cer, seara, că nu-i nimeni”, a mai spus femeia.

Ea ar vrea să-şi vândă apartamentul dar spune că trebuie să mai ducă muncă de lămurire cu soţul ei. Acesta s-a obişnuit aici iar un apartament în Piaţa Unirii se vinde greu pentru că este foarte scump. “Un apartament cu trei camere, ca al nostru, costă cam 140.000 de euro. Mai puţin de 120.000 nu-l dau iar în perioada asta de criză nu cumpără nimeni”, a mai spus Adina.

Vecini cu bordelul

Mai multe asociaţii de proprietari au cerut Consiliului General al Municipiului Bucureşti (CGMB), în urmă cu o lună, să emită o hotărâre prin care să interzică activitatea firmelor în apartamente de bloc, cu excepţia locuinţelor aflate la parter. Proprietarii reclamă faptul că activitatea firmelor creează discuţii şi conflicte între cei care locuiesc şi cei care muncesc în bloc.

Proprietarii susţin că în unele apartamente funcţionează firme care, în spatele activităţii declarate, se ocupă de prostituţie şi îşi racolează clienţii în urma promovării pe internet a unor servicii de masaj sau video-chat. Locatarii vecini cu apartamentele unde, teoretic, se practică astfel de activităţi se plâng de traficul aproape permanent în bloc, gălăgie şi scandaluri.

O altă nemulţumire este aceea că firmele nu respectă hotărârile adunărilor generale ale asociaţiei de proprietari şi, de multe ori, sunt restanţiere la plata obligaţiilor şi nu contribuie la plata reparaţiilor.

În blocurile nou construite situaţia este asemănătoare

Câteva familii de bucureşteni locuiesc într-un bloc nou, aproape de Centrul Capitalei, dar parcă s-ar afla în pustietate. Este vorba despre apartamentele noi care ori nu au fost cumpărate ori au fost cumpărate la grămadă pentru a fi închiriate. Criza financiară şi preţurile mari i-au alungat atât pe cumpărători cât şi pe chiriaşi.

Blocul face parte dintr-un ansamblu rezidenţial nou, de pe şoseaua Colentina, iar pe o scară de 100 de apartamente locuiesc 6 familii. Liniştea generată de lipsa locatarilor este izbitoare ca un vânt rece pentru cei care intră în bloc. “Eu am fost primul locatar.

Noaptea în special era sinistru. Eu nu iau liftul, merg pe scări pentru că fac mişcare. Până la etajul 5 nu era niciun preş la uşă, nu se auzea nicio voce şi nicio uşă trântită. Era ca în pustietate”, a mai spus Aurel, unul dintree cei şase locatari.