ULTRAS DE CAPITALĂ Corsicanu, şeful galeriei Rapid: „dacă Ceauşescu închidea stadionul Giuleşti, făceam revoluţia mai devreme. Steaua şi Dinamo ne fură cântecele“

Începând de astăzi, jurnaliştii „Adevărul“ vor prezenta un serial despre galeriile echipelor de fotbal din Capitală. Preşedintele Ligii Suporterilor Rapidişti, Gheorghe Răducan zis Gigi Corsicanu, a oferit un interviu în exclusivitate pentru bucuresti.adevarul.ro.

Liderul grupării de fotbal giuleştene le-a povestit reporterilor „Adevărul“ cum a luat naştere Rapidul, cum vroia Elena Ceauşescu să închidă stadionul înainte de revoluţie şi cum celelalte galerii bucureştene, cea a echipei Steaua şi a echipei Dinamo le-au furat cântecele.

Câţi membrii are galeria Rapidului acum?
În Liga Supertorerilor Rapidişti sunt înregistraţi aproximativ 7.000 de membri din Capitală. Sunt mult mai mulţi susţinători ai echipei, însă, din toată ţara. La fiecare meci, peluza este plină.

Ce vă diferenţiază de celelalte galerii din Bucureşti?
Noi avem o singură galerie. La Steaua, la Dinamo, sunt mai multe galerii, care uneori se află în conflict. Pentru noi, faptul că suntem uniţi, este un motiv de mândrie. Cele mai importante facţiuni ale Rapidului sunt: Torcida-Vişinie, OH, Bombardierii, Ultras Rahova, Titan şi Legione Chitila. În zona asta - Bucureştii Noi, Chitila, Pajura, 90% dintre microbişti sunt rapidişti.. Sunt mai mulţi decât în Giuleşti.
Noi am dovedit că suntem cei mai constanţi în prezenţă la meciurile echipei noastre. La Dinamo au fost doar 250 de persoane săptămâna trecută când s-a prezentat lotul, spre exemplu. La noi, indiferent cu cine jucăm, de la Steaua până la echipele de Liga a 3-a, Giuleştiul este plin. Este un adevărat motiv de sărbătoare când joacă echipa noastră. Ne deplasăm într-un număr foarte mare la meciuri, chiar şi în oraşele îndepărtate - la Timişoara, Bistriţa, suntem minim 500 de persoane.

Suporterii îşi arată ataşamentul în momentele grele. Ceea ce s-a întâmplat cu Petrolul este extraordinar. Este singura galerie din România care şi-a arătat ataşamentul faţă de echipa lor prin strângere de bani. Au reuşit, astfel, să ajungă înapoi în Liga 1. La Dinamo sau Steaua, astăzi sunt 30.000 de suporteri pe stadion, mâine, dacă le merge rău, sunt doar 200. E ca la supermarket: dacă este ofertă chiar şi la ulei e normal că vin buluc oamenii, dar cei care cumpără tot timpul contează..

A vrut Elena Ceauşescu să vă dărâme stadionul?
Rapidul a trecut prin momente foarte grele, mai ales înainte de Revoluţie. Noi am scandat împotriva regimului. Elena Ceauşescu a vrut să demoleze stadionul în ’89. Când a trecut într-o zi pe Podul Grant a văzut stadionul şi a spus că ar trebui să fie demolat. Ceilalţi au spus că este greu şi au convins-o că ar fi o mare greşeală.

Am început să contestăm la diferite meciuri această decizie şi nu s-a mai întâmplat nimic. Strgam „Ceauşescu şi partidul au retrogradat Rapidul“, în ’89 am retrogradat, din păcate. Dacă s-ar fi întâmplat asta, sunt convins că ar fi ieşit o revoluţie încă de atunci.
În ’89, a fost un meci la Caracal, în divizia B, când am mers 1.000 de fani din Capitală. Când am ajuns acolo ne-au anunţat că nu se mai dispută meciul că era Ceauşescu la vânătoare. Am început să scandăm „Jos Ceauşescu“ şi a ieşit cu bătaie cu poliţiştii: ne-au aşteptat trupele USLA la gară, în Bucureşti, la întoarcere.

Când am ajuns am început şi noi să strigăm, la mişto, să nu păţim nimic: Ceauşescu reales la al 14-lea Congres“.

Are Rapidul cel mai frumos imn de galerie?
Cu siguranţă. imnul nostru a fost compus de Adrian Păunescu şi cântat de Victor Socaciu. Noi avem foarte multe cântece. Când mergem în deplasări cântăm mult. Cred că de cel puţin 200 de ori mă gândesc, zilnic, la Rapid. Este prezent în sufletul nostru: cum ne gândim la copii şi la familie, aşa ne gândim şi la Rapid.

La supărare, când eram trişti, cântam: „Că aşa sunt eu rapidist Niciodată nu sunt trist Şi la bine şi la rău Rapid este clubul meu“. Aşa ne alinam suferinţa. Înainte de Revoluţie nu aveam motive de bucurie că pierdeam destul de des. Era şi un banc: Dacă nu vrei să te bată nimeni, du-te la Rapid, că nu bate pe nimeni. Steaua şi Dinamo au copiat cântecele noastre, până şi pe ăsta de v-am spus.
Ei nu se regăsesc în cântecele astea.

Care sunt cei mai mari duşmani ai galeriei Rapidului?
Steaua şi apoi Dinamo, în ordinea asta. Ei se înţeleg mai bine între ei, dau au pică pe noi.

Care este cea mai memorabilă bătaie cu alte galerii?
S-a întâmplat o dată în Cehia, în 2004. la meciul Naţionalei de la Campionatul European. Atunci ne-am întâlnit cu dinamoviştii: noi eram vreo 100 de persoane, în dou autocare şi ei erau cam cu trei-patru autocare. A ieşit o bătaie cruntă, în care şi-a luat-o şi fratele lui Elyass, care era şeful galeriei la Dinamo. Pe noi ne-au băgat în alt sector jandarmii. Eram consideraţi mai periculoşi.

Membrii galeriei noastre au vârste cuprinse între 25 şi 40 de ani. Avem bărbaţi mai zdraveni. Suporterii din alte galerii, după ce se căsătoresc uită de formaţie. La noi nu e aşa. După 40 de ani fanii se mută la tribuna a doua, lăsând loc celor care vin din urmă.

Cu toate astea nu mi-a plăcut niciodată să ne considerăm ultras. Nu cred că avem în România ultras. Eu, ca rapidist, mă consider mai ultras, adică mai pătimaş decât ceilalţi suporteri. Noi mergem pe stadion din pasiune, majoritatea din galerii merg din interes. La Dinamo se duc la Borcea la birou să ceară bani pentru a face steaguri.

Rămâneţi pe bucuresti.adevarul.ro şi citiţi mâine-dimineaţă continuarea interviului. Corsicanu povesteşte cum a fugit de la propria nuntă şi cum şi-a rupt intenţionat piciorul în armată pentru a ajunge pe stadion..