ULTRAS DE CAPITALĂ Corsicanu, şeful Ligii Suporterilor Rapidişti: „mi-am rupt piciorul în armată şi am plecat de la propria nuntă ca să ajung la meci“

Începând de ieri, jurnaliştii „Adevărul“ prezintă un serial despre galeriile echipelor de fotbal din Capitală. Preşedintele Ligii Suporterilor Rapidişti, Gigi Corsicanu, a oferit un interviu în exclusivitate pentru bucuresti.adevarul.ro. Astăzi puteţi citi a doua parte a materialului.

Citiţi AICI prima parte a interviului.

Corsicanu, pe numele său adevărat Gheorghe Răducan, le-a povestit reporterilor când a început să iubească echipa giuleşteană, cum şi-a luat bătaie de la jandarmi, pe stadion şi ce sacrificii a făcut pentru echipa de fotbal preferată.

Ce microbişti se identifică cu echipa Rapid?
Rapidul s-a născut din dorinţa oamenilor simpli de a avea propria echipă de fotbal, în 1923. Patronul se schimbă dar noi avem identitatea noastră. Armata avea Steaua iar miliţia avea Dinamo. Rapidul a fost creat de un grup de muncitori de la atelierele Griviţa, care s-au gândit că ar fi frumos să aibă propria echipă de fotbal. Rapidul are o identitate puternică, s-a născut din pasiune. Până şi culorile au un sens al lor: fiind aproape de căile ferate era funingimea aceea de la locomotivă şi vişiniul ţine mai mult la murdărie.

Ţi-ai luat de multe ori bătaie pe stadion?
Am luat bătăi pe stadion, dar nu foarte multe. Am fost un tip echilibrat, am încercat să fiu liantul dintre suporteri şi forţele de ordine. Nu am dosar, nu am cazier. Sunt curat. Am avut o dată interdicţie pe stadion pentru că mi-am permis să-l atac pe Borcea şi să-i atac pe jandarmi. Doi ani de zile am stat pe teatru, nu puteam intra pe stadion. Am luat şi o dată bătaie pe nederept de la forţele de ordine, când încercam să-i împing pe suporteri înapoi. În loc să mă lase, a venit un jandarm şi m-a lovit aşa de tare că am simţit că îndoit urechea. Atunci am sărit şi io la bătaie.

Când ai devenit suporter?
Rapidist sunt de când mă ştiu. S-a transmis din generaţie în generaţie: bunicul, tata, apoi eu şi frate-miu. Până acum am fost în sute de deplasări cu echipa, poate mii. De la zece ani tot merg cu Rapidul. De când mă ştiu nu ştiu dacă am pierdut zece meciuri. Fratele meu e şi mai înfocat, nu ştiu dacă a pierdut cinci. Soţia mea m-a înţeles mereu şi chiar şi ea suferă când pierde Rapidul. Am doi copiii micuţi şi i-am luat deja pe stadion: o fetiţă de 7 ani şi un băieţel de 5 ani.

   
Când ai devenit lider de galerie?
În ’99 am devenit lider de galerie. Înainte cu zece ani, însă, am fost şeful galeriei la copii. Am o amintire frumoasă de atunci. Când am retrogradat eram la Tribuna Copiilor în peluza de la tabelă. M-a recunoscut Geamgiul, şeful galeriei de atunci, şi ne-a spus să nu fim dezamăgiţi. Ne-a spus că ar trebui să fim mândri că facem parte din această familie. M-a desemnat pe mine să conduc galeria copiilor şi ne-a zis să ne comportăm ca şi când Rapid ar câştiga campionatul. Ne-au bătut atunci cei de la Sportul Studenţesc cu 4 la 3. Aveam 15 ani atunci.

Încă de la şapte ani am începus să stau pe lângă Geamgiul. Nu mă jucam în faţa blocului cum făceau ceilalţi copii, mergeam direct la stadion după şcoală. Când a dat Geamgiul mâna cu mine, am alergat până acasă de bucurie, de la Giuleşti până în Vitan să le spun tuturor copiilor din cartier ce mi s-a întâmplat.

În 2005 am devenit preşedintele Ligii Suporterilor Rapidişti.

Cât cheltuieşti lunar pentru pasiunea ta?
Nu am stat să calculez niciodată. Oricum, mă descurc. Am nişte afaceri: un restaurant, o spălătorie auto şi o firmă de construcţii. Partea bună este că am parteneri în toate afacerile din cauză că eu nu prea am timp, fiind ocupat mai mult cu Rapidul. Am pus pe primul loc mereu echipa.

Care este cel mai mare sacraficiu făcut pentru Rapid?
Când eram în armată, în ’94, mi-am băgat piciorul în gips forţat ca să merg la meci. Am călcat strâmb şi m-au ds la Spitalul Militar, de unde am mers direct în Giuleşti. Rapidul juca atunci cu Universitatea Cluj, parcă, dar oricum a câştigat cu 2-0.

Altă dată, în 2004, în ziua nunţii mele, Rapidul juca cu Dinamo în Ştefan cel Mare. După ce am fost la biserică am mers direct la hotelul lui Copos, la Crown Plaza, unde am făcut nunta, m-am schimbat şi am plecat direct la stadion. L-am lăsat pe un bun prieten să primească  invitaţii. După meci m-am îmbrăcat în costum şi m-am întors la restaurant. A meritat: am câştigat cu 4-3 A fost toată echipa, la meci, de la Mircea Rednic la jucători. Copos nu a venit, deşi eram la hotelul lui.
 
Ce ai de spus despre scandalul „bricheta”?
Noi meritam să câştigăm meciul acela. Din cauză că punem atâta pasiune pentru Rapid, blestemele noastre îi ajung pe ceilalţi: Gigi Becali a fost arestat imediat după scandal.

Rămâneţi pe bucuresti.adevarul.ro pentru a citi despre celelalte galerii de fotbal din Capitală.