Trăiesc visul românesc pe limba chineză

Aproape 300 de străini au rostit, ieri, jurământul pentru a obţine cetăţenie română. Mulţi dintre ei au plecat dezamăgiţi, fără acte, pentru că au stâlcit legământul de pe tablă.

„Deplasaţî-vă mai acătărelea ca sî încăpem tăţi!“, striga, ieri, o doamnă cochetă, cu o blană sură, lungă până la genunchi, care ţinea strâns la piept un buchet de acte. Şi ea, ca şi majoritatea celor prezenţi în faţa Agenţiei Naţionale pentru Cetăţenie, sunt originari din Republica Moldova, dar trăiesc visul românesc cot la cot cu celelalte naţii minoritare care se bat să obţină cetăţenia română. 

Sala de onoruri arată ca la un spectacol multicultural: fiecare vorbeşte pe limba lui, unii transpiră de nerăbdare, alţii râd isteric din cauza emoţiilor. Alţii nu înţeleg nimic din ce se întâmplă în jurul lor. Un reprezentant al agenţiei prelungeşte agonia în stil românesc: „Ceremonia se amână puţin. Doamna preşedinte mai întârzie vreun sfert de oră pentru că e prinsă în trafic“.

Vietnamez made in România

Urmează un soi de suduieli numai de ei ştiute.  Rând pe rând îşi scoate fiecare „copiuţele“ cu jurământul şi se pun pe recitat. Printre ei şi Khan Imran, un pakistanez de 28 de ani,  cu chef de vorbă. „Am venit cu trenul de la Timişoara. Acolo lucrez la Spitalul Judeţean, secţia de Terapie Intensivă. Am terminat şi Facultatea de Medicină acolo. Să ştiţi, m-am născut în Pakistan, am trăit în Texas, dar m-am îndrăgostit de România“, povesteşte tânărul medic în timp ce îndoaie, emotiv, colţurile hârtiei pe care stă scris jurământul.

La câteva scaune distanţă, Quzuh Dinh, o vietnameză de 21 de ani şi-a făcut deja o prietenă din rândul tinerelor moldovence din sală. Nu i-a fost foarte greu să socializeze, chiar dacă e vietnameză, ştie limba română la fel de bine ca fraţii noştri de peste Prut.

„Sunt mândră că am ajuns până aici. Mama mea, care vinde în Dragonul Roşu,  este de 14 ani în România şi nu a obţinut încă cetăţenia. Mie nu mi-a fost deloc greu. Mi-a plăcut să învăţ geografia şi istoria voastră. Aveţi o cultură fascinantă“, ne-a declarat tânăra, cu riguroarea unui adult parcă puţin mai responsabil.  

N-au vorbit pe aceeaşi limbă

Apare şi  Nicoleta Eucarie, preşedintele agenţiei, care salută mulţimea şi îi pune, pe fiecare în parte, ca într-un cadru comunist, să recite jurământul.  „Haideţi, pe rând. Doamna gravidă de-acolo ... începeţi odată!“.  Totul bine şi frumos, oamenii au recitat jurământul ca pe Tatăl Nostru.  Până la mijlocul sălii când o doamnă de vârsta a treia, din Republica Moldova, a demonstrat că ştie rusa mai bine decât româna.

„Nu am înţeles nimic. Vă rog să-mi spuneţi cum vă numiţi şi să vă aşezaţi“, îi explică puţin autoritar preşedintele.  Urmează un grup de israelini care au făcut deliciul publicului din cauza câtorva cuvinte care le-au dat bătai de cap. „Jur să fiu devotat patriei şi poporului rumân (… ) să respect ceonstituţia şi legile Rumâniei“ . Eucarie se înfurie din nou. „Nu înţeleg o iotă, domnule. Aţi zis în chineză?  Staţi jos!“.

O bună parte dintre cei prezenţi ieri să-şi ridice certificatul de cetăţenie nu au intrat în posesia lui pentru că au dat cu stângu-n dreptu când au fost nevoiţi să citească în limba română.  Partea relaxantă pentru toată lumea constituit-o intonarea imnului, când toată lumea a făcut karaoke, unii dintre ei cu lacrimi în ochi.