Bucureşti: Tivodar - un proiect acustic pentru suflet

Două chitări acustice şi o vioară compun un trio de viitor, cu Ştefan, Misha şi Alex, formula „Tivodar“. Băieţii s-au întors de curând de la festivalul „Folk You“ şi acum se pregătesc pentru un album cu poveşti inspirate din „insula Tivodar“. Cei trei îşi varsă bucuriile şi amărăciunile cu ajutorul instrumentelor.

Cum a început aventura voastră?

Ştefan Tivodar:  „Tivodar” este numele meu de familie. Din câte ştiu, este o traducere aproximativă din graiul ucrainian al bunicului meu. Ar însemna „cel care-ţi aduce apa“. În privinţa unui nume de trupă, momentan „n-am gasit alta rimă“. Cântam împreună de puţină vreme, mai precis din toamna anului trecut. Numele formaţiei este provizoriu, iar în curând vom găsi cel mai potrivit nume pentru ceea ce facem.

Într-o lume în care cel mai bine se vinde muzica comercială, ce fel de muzică promovaţi?

Mircea „Mysha“ Ungureanu: Muzica de bună calitate. Atâta timp cât e bună o promovăm pe unde putem.

Ştefan: La o prima vedere, s-ar spune că facem muzică folk. Am început cu două chitări acustice şi două voci. Între timp, a apărut şi o vioară iar direcţia pare să se schimbe, evoluând către un mutant al cărui nume nu prea ştiu să-l dau. Există elemente de folk, rock, jazz, blues, funk şi am mai putea adăuga încă pe-atât. Ne dezvoltăm.

Care sunt instrumentele la care cântaţi cu plăcere?

Alex Nichita: De când eram mic îmi doream să cânt la chitară. Dar din clasa întâi am realizat că mai am un instrument preferat -  vioara. Iar în momentul ăsta cânt cu mare pasiune atât la vioară, cât şi la chitară.

Ştefan: La mine, dragostea mare este chitara, fie ea în sector ritmic sau solistic. Nu fug nici de muzicuţe ori alte instrumente de suflat, percuţii în general. Se poate spune că sunt deschis oricăror experimente.

Mysha: Eh... Sincer aici m-aţi prins. Îmi place mult mai mult chitara electrică, apoi chitara bass, iar abia apoi chitara acustică. Să nu râdeţi, dar aceste trei chitări sunt instrumente foarte diferite.

Mai este folk-ul gustat de români? Mai e nevoie de folk?

Ştefan: Din fericire, folkul a revenit de câţiva ani, iar asta e bine fiindcă începusem, încet-încet, să ne îndepărtăm de emoţie. Într-o lume în care oricine poate face muzică, graţie sintetizatoarelor, o chitară poate schimba multe.

Alex: Generaţia din care fac eu parte pare să guste foarte bine folkul. Dovada o constituie şi publicul din cluburile în care cântăm. Va fi tot timpul nevoie de muzica „de suflet“. Folkul nu înseamnă doar muzica patriotică, ci muzica iubirii, a sufletului, a simţirilor.
   
Mysha: Din toamnă până în primăvară, în fiecare săptămână au loc 14 seri de folk în Capitală. Asta dovedeşte că bucureştenii mai gustă folk-ul. La ediţia de anul acesta a Folk You erau zeci de mii de oameni în Vama Veche. Nu cred că veniseră pentru altceva. Festivalurile folk se fac tocmai pentru că mai este nevoie de acest gen de muzică.
 
Pe cine admiraţi cel mai mult din muzică?

Ştefan: Mă simt foarte atras de blues, iar Alexandru Andrieş este cel mai bun exemplu românesc în această direcţie. Dacă ar fi să dau alte exemple de artişti care mi-au influenţat muzica, aş desena o plajă unde ar încăpea simultan Mircea Vintilă, Urma, Pink Floyd, Led Zeppelin sau Valeriu Sterian. 
     
Alex: Modelul meu este Cristi Minculescu.Este un om puternic, capabil să treacă peste orice obstacol, cântă din plăcere, pentru public şi se hrăneşte cu muzica.
 
Mysha: Toată lume este influenţată de ceva sau de cineva. Dar să vrei să cânţi ca cineva anume, îţi poate afecta foarte puternic spiritul creativ şi noi nu vrem asta. Cred că singurul model după care mă ghidez este profesionalismul. Din punctul meu de vedere toată lumea care reuşeşte să transmită ceva prin muzica este de admirat.

Cu cine aţi vrea să colaboraţi?

Ştefan: Visul meu ar fi colaborarea cu doi artişti excepţionali, Mani Gutău, autorul brandului Urma şi cu David Gilmour, vis cu siguranţă irealizabil.
 
Mysha: Acum, mă simt bine cu cei doi prieteni ai mei, Ştefan şi Alex, dar nu cred ca aş refuza niciodată un duet cu Joan Baez.

Unde vă pot asculta bucureştenii acum?

Ştefan: Scena noastră de „repetiţii cu public“ este, momentan, cea din Iron City. Acolo ne găsiţi în fiecare miercuri. Din toamnă, de îndată ce echipa se va consolida, ne-am dori să luăm ţara la picior pentru a cânta în cât mai multe oraşe.

Ce pregătiţi acum?

Mysha: Ne pregătim sound-ul cu mare atenţie şi lucrăm intens la următoarelele concerte. Pentru noi, cântările live trebuie să fie foarte bine puse la punct. Nu-i loc de greşeală. În primăvară vom începe imprimările la un album, iar până la următorul „Folk You“ am vrea să fie deja pe piaţă.

Ce le place
Ştefan:   O carte bună, o cafea tare şi aromată, un pahar de Bordeaux, un răsărit curat şi o pădure de brazi din care izvorăşte ceaţa.
Mysha: Chitara bine acordată şi publicul receptiv.
Alex: Hendrix şi răsăritul din Vama Veche.

Ce nu le place
Ştefan: Hoţii de idei, ambuteiajele pe autostradă, neşimţirea, gunoaiele aruncate în pădure sau pe bulevard, la doi metri de pubela goală.
Mysha: Sunetiştii care nu-şi fac treaba.
Alex: Vioara dezacordată, aglomeraţia din tramvaiul 30 în drum spre facultate, laşitatea, prostia, penibilitatea.

Profil
Ştefan Tivodar
Născut: 23.03.1981, Bârlad.
Studii: Student al Facultăţii de Jurnalism, Bucureşti,
Familie: necăsătorit.

Alex Nichita
Născut: 24.05.1989, Ploieşti
Studii: Student al Facultăţii de Litere şi Ştiinţe, Universitatea de Petrol şi Gaze Ploiesti - Secţia Informatică
Familie: necăsătorit.

Mircea „ Mysha” Ungureanu
Născut: 25.05. 1982, Bucureşti.
Studii: Student al Facultăţii de Geologie din cadrul Universităţii Bucureşti
Familie: necăsătorit.