Teatru japonez No, prima dată pe o scenă din România

Cele două reprezentaţii de la Bucureşti ale niponilor celebrează anul prieteniei dintre Japonia şi România.

Actorii de teatru No vor interpreta două piese la Bucureşti, timp de 70 de minute fiecare. Spectacolele au loc astăzi şi mâine, de la ora 19.00, la Sala Mare a Teatrului Naţional.
Atât teatrul No, cât şi cel kyogen, au o îndelungată tradiţie în cultura japoneză, iar spectacolele de la Naţionalul bucureştean se joacă pentru prima dată în România. Una dintre cele mai impresionante forme ale dramei clasice muzicale japoneze, No sau Nogaku, se joacă pe scenă încă din secolul al ¬XIV-lea.
Piesele „Sake-ul mătuşii” (teatru kyogen) şi „Doamna Aoi” (teatru No) vor fi aduse în scenă de 20 de actori. Cele două spectacole inedite sunt produse de Asociaţia Nogaku (Asociaţia Actorilor Profesionişti de Teatru No din Japonia).

Poveşti nipone vechi de sute de ani

Poveştile nipone sunt scrise de mai bine de 700 de ani şi sunt la fel de îndrăgite acum ca şi atunci.
”Sake-ul mătuşii” este o poveste despre o femeie, proprietara unui magazin de băuturi, şi nepotul ei. Acesta, ascuns în spatele unei măşti demonice, îşi înşeală propria rudă şi reuşeşte să îi bea licoarea până se îmbată. Băiatul adoarme şi, astfel, femeia descoperă cine era “demonul” în realitate. ”Doamna Aoi” este una din cele mai iubite piese din literatura clasică şi a fost scrisă de Zeami Motokiyo (1363-1443), părintele teatrului No. Textul este bazat pe o operă clasică din secolul XI şi vorbeşte despre Aoi, soţia lui Genji, care este luată în stăpânire de un duh malefic. Cei apropiaţi ei încearcă în zadar să-i elibereze sufletul de fantoma care o stăpâneşte. Aceasta, una dintre fostele iubite ale soţului, îţi manifestă gelozia, încercând să o ducă pe Aoi în lumea de dincolo. În cele din urmă, spiritul este înfrânt de puterea înţelepciunii budiste.

Ce este teatrul de tip No?

Teatrul No a aparţinut la începuturi maselor, pentru ca mai târziu de el să se poată bucura numai elitele. Spectacolul No este o îmbinare de text, muzică şi dans, actorii şi muzicienii fiind nevoiţi să repete continuu, dar niciodată împreună. Ei încep să desluşească tainele teatrului No încă de la vârsta de trei ani.

Subiectele pieselor No sunt de cele mai multe ori inspirate din istorie şi literatura clasică, în repertoriul genului existând 250 de astfel de texte. Interpretările artiştilor No pot fi felurite, mai ales că artiştii se folosesc de diverse tipuri de măşti. Până acum s-au păstrat aproximativ 200. Măştile la rândul lor sunt însoţite de coafuri specifice, toate făcând parte integrantă din ceremoniile şi festivalurile religioase.