Talida Istudor se dedică acţiunilor umanitare

Proiectele sale au adus-o în finala Galei Oameni pentru Oameni din 2009. Gala din acest an este susținută de „Adevărul de Seară“,care vă invită să nominalizaţi oameni remarcabili.

Citește și:

Laura Iosub ajută bolnavii să-și trăiască viaţa din plin

Înscrieți un proiect la Gala Oameni pentru Oameni

Talida s-a aflat în anul 2009 printre finaliştii la categoria „Contribuţie individuală remarcabilă“ a Galei Oameni pentru Oameni, eveniment care a marcat-o şi a determinat-o să fie optimistă. Mărturiseşte, însă, că nominalizarea sa a fost o mare surpriză.

„Pot spune că am fost binecuvântată cu nişte prieteni minunaţi fără de care nu aş fi făcut nici 1% din ce am reuşit să facem. Şi aş vrea să le mulţumesc, căci nominalizarea la Gala Oameni pentru Oameni din 2009 a fost nu numai pentru mine, ci şi pentru ei. Ştiu că sună ca un discurs de Oscar, dar cam asta e. De unul singur nu reuşeşti prea multe“, a explicat tânăra.

Supărarea durează puţin

Fie că a ajutat la reconstrucţia unei case sau a strâns fonduri şi a oferit cadouri copiilor săraci, Talida a simţit că Dumnezeu există şi că orice problemă ar avea există şi soluţii.

„Pentru mine copii, simplitatea şi zâmbetul lor sincer sunt un model pe care încerc să-l urmez în tot ce fac, oricât de greu ar fi. Cea mai mare lecţie a fost că fericirea există chiar şi într-o pietricică găsită pe treptele de la bloc. Iar supărarea durează două minute cel mult. Apoi o nouă pietricică şi fericirea apare din nou“, a spus Talida.

Ea a mai declarat că nu crede că multe dintre rezultate se datorează celor cu care a colaborat. „Un lucru e sigur, «microbul» ăsta al acţiunilor de voluntariat m-a prins şi nu mă mai lasă, aşa că orice ONG are nevoie de mine să mă caute“, a spus Talida.

Întotdeuna a încercat să ia apărarea celor mai mici în faţa celor mari la „bătăile“ din faţa blocului. „O explicaţie ar fi că aveam fraţi mai mici de care trebuia să am grijă, plus un spirit de dreptate exacerbat“, a povestit ea.

A apucat şi vremurile de dinaintea Revoluţiei din 1989 când se făcea muncă patriotică aşa că ştie ce înseamnă să fie voluntar şi să vopsească în alb bordurile trotuarelor sau să îngrijescă grădina şcolii. Timpul a trecut, iar Talida a văzut că în jurul său au loc schimbări. Nu au fost întotdeauna în bine. „Imediat după Revoluţie, din păcate, oamenii au prins o ură de neînţeles pentru mine, pentru tot ce înseamnă voluntariatul“.

O casă ridicată în cinci zile

Astfel s-a gândit că poate face ceva util şi s-a implicat în proiecte caritabile. Prima acţiune a avut-o în vara lui 2006 când, împreună cu câţiva prieteni şi foşti colegi din Timişoara, a plecat la Rădăuţi, unde, împreună cu Fundaţia Habitat for Humanity, a reuşit să contruiască o casă în numai cinci zile.

„Şi acum consider sunetul de ciocane din prima zi de construcţie unul dintre cele mai frumoase pe care le-am auzit vreodată“, a mai spus Talida.

Apoi de acolo au pornit alte şi alte acţiuni umanitare şi a reuşit să ofere ajutor unde a fost nevoie, împreună cu mulţi prieteni extraordinari şi minunaţi, dar şi ajutorul companiilor unde a lucrat sau lucrează, fie de acasă de la Reşiţa, din Timişoara sau, mai nou, din Cluj.




Întrebări şi răspunsuri:
-Ce te ghidează în acţiunile tale?
-Cred că partea mea cea mai bună şi care mă acaparează în tot ceea ce fac este iubirea asta de viaţă şi dorinţa de a trăi cât mai mult şi a realiza cât mai multe. Acum, că nu toate îmi ies ca la carte, asta e clar… pentru că, evident, pe lângă dezorganizare, ar mai fi multe chestii de îmbunătăţit.
-Renunţi când dai de greu ?
-Aş vrea să zic că reuşesc să mă ambiţionez întotdeuna, dar mai am şi planuri neduse la sfârşit, dar nu cele care îmi sunt dragi.

Ce-i place:
„Îmi place viaţa cu tot ce înseamnă asta. Îmi plac familia mea, prietenii mei, oamenii în general, să văd oamenii că râd din tot sufletul, că se bucură de viaţă. Îmi place mâncarea de acasă făcută de mama şi de tata, să merg la cinema, să citesc, să joc tenis, să dansez, să cânt în baie, la volan, când fac curat, îmi place să mă plimb“, spune Talida.
Ce nu-i place:
 „Poate doar tristeţea nu-mi place. Şi să-mi pierd ceasurile… În rest ar fi poate multe de îmbunătăţit, dar mă abţin. Nu cred că sunt eu în măsură să judec pe nimeni“, crede tânăra.

Profil:
Născută. 22 noiembrie 1977,  Bocşa, Caraş-Severin
Studii. Universitatea Politehnică din Timişoara, Facultatea de Automatică şi Calculatoare, secţia Colegiul de Informatică Aplicată
Familie. Necăsătorită