Supravieţuitorii de la Chiajna

"Locatarii" adăpostului canin din Chiajna primesc zilnic 300 grame de hrană şi apă cât pot să bea. În fostele grajduri ale CAP-ului din comuna Chiajna sunt cazaţi, în momentul de faţă,

"Locatarii" adăpostului canin din Chiajna primesc zilnic 300 grame de hrană şi apă cât pot să bea.

În fostele grajduri ale CAP-ului din comuna Chiajna sunt cazaţi, în momentul de faţă, aproximativ 160 de câini fără stăpân. Până de curând, aici era lagărul de exterminare a maidanezilor din Capitală. Acum legea nu mai permite uciderea câinilor.

Animalele stau în boxe curate şi încălzite, iar hrana, spun medicii veterinari, asigură minimum necesar de vitamine şi proteine. Pentru fiecare patruped, autorităţile spun că se cheltuiesc zilnic cu hrana şi întreţinerea între 25 şi 27 lei noi.

Unul dintre medicii adăpostului, Dragoş Popa, recunoaşte că este foarte greu să împace dragostea pentru câini cu obligaţiile de serviciu, care până anul trecut presupuneau eutanasierea bietelor animale. "Iubesc câinii foarte mult şi de aceea e greu să te împaci cu gândul că acei de care ai grijă astăzi, mâine pot fi eutanasiaţi", a zis Dragoş Popa.

Stăpânii curţii

Pe lângă cele 160 de patrupede adăpostite în padocuri, în baza de la Chiajna mai sunt câţiva câini, care au însă un statut privilegiat. Sunt "norocoşii" care au reuşit să scape de eutanasiere. Proveniţi tot din rândul căţeilor capturaţi de ecarisaj pe străzile Capitalei, aceştia sunt consideraţi "câinii casei" şi se plimbă liberi prin curtea fostei CAP. Atenţia cea mai mare este acordată "Fetiţei", o metisă de ciobănesc german, care a devenit stăpâna curţii. "Anul trecut, am sărit-o de la eutanasiere de trei ori.

Ne-a fost milă de ea. O vreme, am ţinut-o chiar şi în birou", ne-a spus medicul Daniel Văduva. Veteranul adăpostului este Mustaţă, un maidanez cu părul sârmos care a atins "venerabila" vârstă de 13 ani. A fost prins în Bucureşti şi dus la adăpostul din strada Theodor Pallay.

I-a impresionat pe îngrijitori cu inteligenţa sa. Reuşea să se caţăre pe gard şi să ridice singur, cu botul, capul boxei pentru a ieşi afară. Când o parte din angajaţi au fost transferaţi la Chiajna, aceştia l-au luat cu ei şi pe Mustaţă, salvându-l de la o moarte sigură. O altă angajată o preferă pe "Bubulina", o căţeluşă care ar fi trebuit şi ea să fie eutanasiată anul trecut.

Câini cu personalitate

Majoritatea îngrijitorilor care lucrează la adăpostul de la Chiajna sunt oameni sărmani, cu mulţi copii acasă. Salariul nu e mare, dar au carte de muncă şi astfel vor beneficia de pensie. Nicolae Constantin, 52 de ani, este cel mai vechi dintre îngrijitori. "Lucrez la adăpost de 14 ani. Mai întâi, la baza din Theodor Pallady, iar apoi aici la Chiajna. De bine, de rău, avem carte de muncă. Ne mai dau şi gratuitate pe transportul în comun, ca să ajungem mai uşor la lucru", spune bărbatul.

Fiecare îngrijitor are preferaţii săi printre maidanezii aduşi aici de pe stradă şi le dau chiar şi nume. Câinii, ca şi oamenii, spun îngrijitorii, au personalităţi diferite. Dacă unii sunt extrem de prietenoşi şi vor tot timpul să fie mângâiaţi, alţii sunt speriaţi şi trişti şi suportă cu greu detenţia din cuşcă.

Îţi atrage atenţia imediat un maidanez cu un picior amputat. "Plânge" la vederea celor care au grijă de el şi îi linge pe mâni recunoscător. Din păcate, sunt şanse minime ca să-l placă cineva atât de mult încât să-l adopte.

Potrivit medicului veterinar Daniel Văduva, zilnic la adăpost vin persoane care doresc să adopte un câine. Procedura de adopţie nu este complicată. Cei care vor să plece acasă cu un căţel trebuie să semneze o declaraţie că îşi asumă răspunderea pentru animal şi se obligă să nu-i mai dea drumul pe stradă.

Apoi, patrupedul este sterilizat, crotaliat (aplicarea pe ureche a unui "cercel" galben din plastic) şi vaccinat antirabic. Înainte de a fi predat noului proprietar, care trebuie să plătească 150 lei (contra costul sterilizării şi a vaccinării), câinelui îi este injectat sub piele, în omoplat, un microcip de identificare.