Bucureşti: Ajută-te singur să vizitezi Muzeul Storck

0
Publicat:
Ultima actualizare:

La Muzeul Memorial „Frederic şi Cecilia Cuţescu Storck“, aflat în subordinea  Muzeului Municipiului Bucureşti, vizitatorul descoperă singur istoria clădirii şi a operelor aflate aici. Internetul şi albumele de artă sunt indispensabile dacă vrei să afli povestea familiei Storck. Fără aceste surse, pleci din muzeu la fel cum ai intrat, fără nicio informaţie profesionistă.

Dacă ajungi pe strada Vasile Alecsandri, descoperi la numărul 16, printre clădiri în  renovare, praf,  gălăgie şi sute de maşini parcate pe trotuare, un imobil construit între anii 1911-1913.

Din stradă vezi lipită de tencuiala casei vişinii o plăcuţă aurie care anunţă că aici a trăit o „dinastie de artişti“, familia Storck. Scârţâitul porţii alertează gardianul că cineva a intrat în curte. Pentru că arşiţa este nimicitoare, femeia-paznic se adăposteşte într-o cămăruţă de lângă scară. Aşteptarea îţi lasă răgaz să observi lângă casă cum dorm în iarbă două „Măşti Hilare“ de la 1852, lucrări ce au fost create de Karl Storck pentru faţada Teatrului Naţional Bucureşti, distrus în cel de-al Doilea Război Mondial.

Gardianul cheamă pe cineva. O doamnă, sumar îmbrăcată, cu pantaloni scurţi şi maieu, ne oferă bilete de intrare. „Un bilet costă 5 lei, un pliant 1 leu, iar dacă doriţi să fotografiaţi, dar fără bliţ, mai plătiţi 15 lei. Vă pot oferi şi albume cu operele familiei Storck. Costă 50 de lei, dar merită“, recomandă femeia.

Vizită cu străjer

Înăuntru, doi vizitatori se plimbau în camerele luminate doar de razele soarelui. După ce însoţitoarea s-a gândit că cei trei vizitatori ai muzeului s-ar descurca mai bine pe lumină, am descoperit în prima sală uimitoarea pictură murală a Ceciliei Cuţescu Storck.

„Nu a fost niciodată restaurată casa“, motivează femeia petele de igrasie care murdăresc pereţii.
Într-o altă sală, înţesată cu sculpturi şi cu macheta Mănăstirii Curtea de Argeş, informaţiile despre lucrări sunt la fel de inexistente. În schimb, ghidului îi plac sobele de teracotă, racordate la conductele cu gaz: „Nu-i aşa că sunt frumoase?!“
Însoţitoarea explică alte răni de pe pereţii interiori: „Pe vremea lui Ceauşescu aici cred că s-a filmat mult timp, pentru că de la căldura puternică a reflectoarelor pictura murală s-a degradat. Ca să nu o stricăm mai mult, iarna încălzim camerele doar câteva ore pe zi“.

Vizitatorul rămâne confuz

Dintre anomaliile aflate aici, bustul lui Mihai Eminescu, lucrare a lui Frederic Storck, are încrustat în marmură anul realizării - 1929, dar pe etichetă este înscris anul 1927. Cu aceste informaţii, vizita se încheie în curtea din spatele conacului, unde cele câteva sculpturi privesc stinghere la monstrul de sticlă care se construieşte peste gard.

București



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite