Specialiştii susţin că traficul de organe este doar un mit

Testele prin care trec donatorii şi primitorii distrug posibilitatea ca un organ prelevat de la o persoană oarecare să ajungă la un bolnav. Specialiştii consideră că acordul prezumat ar rezolva problema organelor.

Traficul de fiinţe umane, în scopul prelevării de organe, a devenit o realitate a României de astăzi. În urmă cu câteva zile doi bărbaţi au fost prinşi în flagrant în timp ce negociau vânzarea organelor copiilor lor pentru 10.000 de euro. Specialiştii susţin că în această perioadă de sărăcie acută pentru unii români, fenomenul va lua amploare, dar numai în intenţie.„Există oameni care trăiesc în sărăcie şi oameni care aşteaptă un donator şi ar face orice pentru a-şi prelungi viaţa. În ambele cazuri, acţiunile lor sunt dominate de disperare“, a explicat Victor Zota, directorul Agenţiei de Transplant. El a mai spus că, în cazul de săptămâna trecută, nu se puteau preleva organele pentru că este ilegal ca minorii să fie donatori. “Nici o comisie din România nu aprobă donatori minori vii. Avem cea mai restrictivă lege a donării din Europa. Oricum, compatibilitatea scade la 1 la un milion, dacă donatorul nu este din familie“, a mai spus Victor Zota.

„Cei care vor să vândă organe sunt ignoranţi“

Chiar dacă intenţia de a vinde organe este oprită la porţile comisiilor şi spitalelor, traficanţii sunt pedepsiţi cu mulţi ani de închisoare. „Din cauza mediatizării acestor cazuri, Europa crede că suntem o ţară în care se poate face trafic de organe. Cei care vor să vândă organe sunt de obicei foarte săraci, ignoranţi şi habar nu au câte teste sunt necesare pentru a se afla dacă un organ este compatibil”, a mai spus Victor Zota. El recunoaşte că disperarea celor care se află pe listele de aşteptare îi împinge pe aceştia să-şi îndrepte toate resursele în căutarea unui donator. “Chiar dacă îl găsesc, comisiile trebuie convinse că donarea se face benevol, fără plată”, a mai spus Victor Zota.

„Am bătut toată ţara să-mi doneze cineva o bucăţică de ficat”

Teama bolnavilor care pot muri oricând în aşteptarea unui donator compatibil, îi face pe aceştia să-şi pună toate resursele la bătaie pentru a-şi prelungi viaţa. „Am dat anunţuri peste anunţuri şi am bătut toată ţara pentru a găsi pe cineva care să-mi doneze o parte din ficat. O bucăţică de ficat de la un donator, viu sau mort, mi-ar fi fost de-ajuns pentru că acest organ se regenerează”, a povestit una dintre femeile care a aşteptat 6 ani un transplant. Ea spune că a găsit numai persoane dubioase care cereau mulţi bani, dar care nu erau compatibile numai din simplul fapt că nu aveau aceeaşi înălţime şi greutate. “Pănă la urmă am fost salvată de un tânăr în moarte cerebrală, care a fost, spre norocul meu, compatibil cu mine”, a mai spus femeia.

Acordul prezumat: toţi morţii sunt donatori

Pentru ca intenţia de trafic de organe să fie stopată, specialiştii spun că ar trebui să fie introdusă legea acordului prezumat. “Acordul prezumat permite oricui, automat, să fie donator în caz de moarte cerebrală, fără a se mai trece prin anevoioasa birocraţie şi fără să se mai ducă muncă de lămurire cu familia. Doar în cazul celor care au declarat în timpul vieţii că nu vor să fie donatori, acordul prezumat nu se aplică. Oricum organele celor care mor în spital sunt incinerate, nu se mai îngroapă mortul cu ele, aşa că mai bine salvezi nişte vieţi”, a mai spus Victor Zota.