Sebastian Grama este profesorul filosof care predă istoria rock-ului

Are stilul său original de a scrie piese de teatru, ţine cursuri de retorică şi are titlul de conferenţiar doctor la Facultatea de Filosofie, iar în curând va susţine lecţii de rock la Fundaţia Calea Victoriei din Bucureşti.

Rock-ul este de fapt o pasiune pe care o are de vreo 30 de ani. „În 1983, mi se prevedea un viitor infernal, compus din eşecuri, catastrofe şi puşcărie. Fiindcă ascultam AC/DC ori Black Sabbath. Fanii Boney M erau mai aproape de Haydn, de Partid şi de Mântuire decât vagabonzii care se spurcau cu Back in Black“, şi-a amintit profesorul.

„Iată că am avut norocul să mi se propună, după atâta vreme, un curs de istorie a rock-ului. A trebuit să ajung doctor în filosofie, conferenţiar universitar pentru a merita asta. Se pare că am fentat puşcăria destul de bine“, glumeşte Sebastian Grama. Este totuşi o îndeletnicire de care nu se poate bucura oricine şi la care cu siguranţă îşi va găsi „adepţi“ chiar şi printre cei grizonaţi.

Nu se crede un non-conformist

La facultate, predă filosofia imaginarului şi istoria filosofică a retoricii. Cât stă la catedră şi le vorbeşte studenţilor, nu crede că este un non-conformist.

Dincolo de toate aceste lucruri, Sebastian Grama îşi dă seama că are chiar obiceiul de a pretinde, la examene, nu doar opinii personale despre lume şi viaţă, ci şi cunoştinţe foarte precise, informaţii verificate, lucruri de acest fel.

Are însă şi unele îndoieli

„Mi-e însă teamă că timpurile şi locurile îşi secretă criteriile de selecţie. Filosofia şi teatrul erau importante pentru grecii vechi la fel cum pictura era importantă pentru italienii Renaşterii sau, iarăşi, filosofia pentru germanii sfârşitului de secol XVIII şi ai începutului de secol XIX. Sper ca din România noastră să rămână ceva mai mult decât nişte comentarii agresive pe Internet“, este părerea conferenţiarului universitar.

Combină atipic teatrul cu filosofia

Chiar dacă nu o consideră o metodă, obinuieşte să predea studenţilor după propriile reguli. „Am observat că am tendinţa de a mă retrage de fiecare dată cu un pas din teritoriul în care sunt aşteptat, în sensul că joc puţin teatru atunci când predau filosofie şi că fac un pic de filosofie de câte ori vorbesc despre teatru, de exemplu. Poate că o asemenea componentă uşor atipică a demersului are darul de a intriga“, se descrie Sebastian Grama.

Şi aici îi vin în minte chiar spusele unui bun prieten. „Mi-a spus că funcţionez oarecum după logica bancului cu intelectualul care îi spune amantei că este cu soţia şi soţiei că este cu amanta, între timp el stând să lucreze liniştit în blibliotecă. Nu este exclus“, este prezentarea originală a profesorului de filosofie.
 
Întrebări şi răspunsuri:
-Ce fel de piese de teatru scrieţi?
-Nu mă gândesc la mine ca la un autor de teatru. Veţi spune: „Bine, dar un text vi se joacă“. E adevărat. Mi s-a întâmplat să scriu şi reţete culinare, produsul a ajuns pe scena unei farfurii. Să spunem că faptele mele în direcţia aceasta sunt „comestibile“. Dar am avut şansa unui ingredient deosebit: Ioan Cortea.
-Cum vedeţi domeniul artistic de acum ?
-Greu. Din fiecare epocă a rămas câte ceva reprezentativ. Să zicem că Italia a însemnat la un moment dat Leonardo da Vinci, Anglia a însemnat Shakespeare. Nu ştiu ce va însemna România epocii noastre, ar trebui să vorbim peste cel puţin o sută de ani.

Ce-i place:
„Gătitul, serile cu ploaie, benzile desenate, literatura sud-americană, femeile, whisky-ul şi berea (mai ales cea cehească), Beethoven, mirosul cărţilor proaspăt tipărite, Van Gogh şi El Greco, tutunul, Isabelle Adjani, rugbyul, Shakespeare şi multe altele“, spune profesorul.

Ce nu-i place:
„O întrebare şi mai grea. Dacă o luăm în serios, ne trebuie un serial... Încerc, deci, să rezum. Nu-mi place faptul că oamenii de cultură sunt evaluaţi după masivitatea tirajelor, nici că batalioane de specialişti ne preţuiesc de vreo 20 de ani instituţiile de învăţământ în funcţie de câte calculatoare conectate avem în săli. Trecând în altă zonă, detest maşinile. Nu sunt la curent cu statisticile, dar sunt convins că numărul bolnavilor de cancer pulmonar este considerabil mai mic decât al celor care mor în accidente de circulaţie“, spune el.

Profil:
Născut.16 iulie1970, Bucureşti
Studii. Doctor în filosofie la Universitatea din Bucureşti
Experienţă. Din ’96 predă la Facultatea de Filosofie
Familie. Este căsătorit şi are o fetiţă, Elina Ioana, de 6 ani şi jumătate.