Săptămâna Patimilor în cea mai veche biserică

Biserica „Bucur Ciobanul” a fost ridicată pe o colină de şapte metri înălţime, acum mai bine de 600 de ani de către cel care a dat numele Capitalei. Cine trece pe strada Radu Vodă de lângă Piaţa Unirii este impresionat de măreţia lăcaşului de cult cu acelaşi nume. Puţini ştiu însă că alături se află cea mai veche aşezare bisericească a Bucureştiului.

Din Piaţa Unirii o apuci pe bulevardul Dimitrie Cantemir, iar prima la stânga este strada Radu Vodă. Treci apoi de străduţele Oiţelor şi Mircea Ciobanul, iar la răscruce dai de Mănăstirea Radu-Vodă. Vizavi este biserica „Bucur Ciobanul”. Dacă întrebi de lăcaş, majoritatea spun „O luaţi la stânga şi vedeţi biserica Radu-Vodă”, după cum ne indică un vânzător de la chioşcul de ziare din colţ.

Refugiu între blocuri

Din stradă clopotniţa se vede ca o ciupercă, oglindindu-se în pereţii de sticlă ai clădirii învecinate. Ca să ajungi în pridvorul bisericii e de urcat: sunt trei rânduri de scări din piatră de râu. În încăperea lăcaşului, văruită cu alb, cu icoane vechi pe pereţi şi cădelniţe, intri smerit pe o uşă din lemn de stejar sculptată cu migală.

Câteva icoane au fost pictate la 1705, mai ales feţele împărăteşti, însă cele populare predomină. O parte dintre ele au fost donate de către credincioşi, spune părintele Ionuţ Bărbulescu. „După ce Ana Pauker a interzis prezenţa icoanelor în spaţii publice, oamenii le-au ascuns şi mai târziu le-au donat bisericilor”, adaugă preotul.

Molitva într-o casă ţărănească

Parohia Bisericii „Bucur Ciobanul” cuprinde vreo două blocuri şi câteva case din jur. În fiecare dimineaţă din Săptămâna Patimilor, părintele face molitve. „Au început Deniile şi toată ziua primesc enoriaşi la spovedanie, aşa că nu mai e timp decât de rugăciune”, mărturiseşte el.

Pe scaunele de lemn, care au spetează înaltă şi agăţătoare de haine, credincioşii se aşază cu pioşenie şi-şi aşteaptă rândul la sfânta comuniune. „Ce mică e! Şi atât de curată”, se minunează o tânără care a venit să-şi programeze cununia religioasă.



Scurt istoric

Acum şase secole, ciobanul Bucur a ridicat pe acest deal o biserică cu turlă, ca o casă ţărănească, cu pridvor şi 33 de trepte din lemn. Rămăşiţele a şapte dintre ele au fost descoperite recent de arheologi. „O propunere a arheologului a fost să le acoperim cu sticlă, ca lumea să le poată vedea, însă arhitectul nu a fost de acord, urmând să găsească altă soluţie”, a spus părintele Ionuţ Bărbulescu.

În 2007 a început restaurarea bisericii, iar în urma săpăturilor la fundaţie a fost descoperită o Pisanie, o lespede de piatră, care atestă faptul că domnitorul Mircea cel Bătrân a construit la 1416 prima biserică din zidărie, pe locul uneia mai vechi, din lemn, zisă a ciobanului Bucur.

Tot părintele povesteşte că biserica a fost distrusă în 1595 în incendiul provocat de turcii conduşi de Sinan Paşa. Mai târziu, lăcaşul a fost rezidit de monahii Mănăstirii Radu-Vodă.

Consolidare în cifre

Cu 1,8 milioane de lei, atât cât a costat consolidarea lăcaşului, au fost turnaţi 150 de piloni de beton armat. Pilonii, dispuşi în grupuri din 10 în 10 metri pe toată întinderea colinei, au fost „legaţi” în partea lor superioară, la aproximativ 90 de centimetri sub nivelul pamântului, printr-o centură din beton. Turla a fost refăcută pe structură metalică.