SERIAL Vieţaşii de la Giurgiu - Hrib: „Am obligat-o să mă privească atunci când am împuşcat-o“

Criminalul povesteşte la 20 de ani de la asasinat cum a ucis-o pe procuroarea care l-a băgat în puşcărie şi pe soţul acesteia. Gavril Hrib, 48 de ani, este condamnat la detenţie pe viaţă pentru că i-a ucis în vara anului 1990 pe Lucia şi Adrian Drăcilă, la şase ani după ce fusese condamnat la închisoare într-un caz condus de femeie.

A stat jumătate din viaţă în puşcării şi mai are de stat. Ultimii 20 de ani reprezintă pentru Gavril Hrib primii ani executaţi din condamnarea pe care a primit-o după ce i-a executat pe Lucia Drăcilă, procurarea care i-a instrumentat un caz şi pe soţul ei, Adrian, care la momentul respectiv era judecător.

„Când m-au prins, mi-am spus «de data asta chiar ai pus-o Jidane!». Ştiam că se desfiinţase pedeapsa cu moartea, aşa că nu rămânea decât o variantă - pe viaţă“, spune Hrib, poreclit Jidanu încă din timpul liceului, pe când se ocupa de traficul de arme şi cu alte „năzdrăvănii d-ale adolescenţei“.

„I-am promis c-o omor“

În 1984, Hrib a fost arestat pentru că miliţienii au găsit asupra lui un încărcător de Makarov plin cu gloanţe.  

La judecată n-a vrut să „sifoneze“ şi, în loc de trei ani şi şase luni cât era încadrarea pentru nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, a primit peste patru ani, motiv pentru care a ameninţat-o cu moartea pe procuroarea acuzării, Lucia Drăcilă. „I-am promis c-o omor pentru că nu m-au judecat corect“, zice vieţaşul.

Avea să „îşi onoreze promisiunea“ şase ani mai târziu. Criminalul spune că setea de răzbunare şi ura i-au fost alimentate de regimul inuman de detenţie de la Penitenciarul Galaţi în care a fost trimis după condamnarea din ’84. „Acolo se creau monştrii. Primeam mâncare o dată la două zile şi stăteam singur într-o celulă fără lumină. În fiecare noapte mă gândeam la diferite metode prin care să o omor pe Drăcilă“, mărturiseşte Hrib.

Ajuns la Penitenciarul Rahova, gândurile negre i-au mai eliberat mintea şi obsesia de a o ucide pe procuroare a dispărut, dar o coincidenţă pe cât de incredibilă, pe atât de nefericită, avea să îi aducă din nou faţă în faţă pe Hrib „Jidanu“ şi pe Lucia Drăcilă.

S-a eliberat în ianuarie ’88, şi cu ocazia evenimentelor din iunie ’90, a reuşit să fure un pistol şi o uniformă de poliţist şi s-a apucat de escrocherii.

„Acum sunt eu şi judecător şi călău“

Un anunţ la mica publicitate postat de Lucia Drăcilă i-a făcut pe cei doi să se reîntâlnească. Hrib a sunat cu intenţia de a-şi însuşi obiectele pe care procuroarea le vindea, dar când a ajuns la locul întâlnirii, pe strada Dinicu Golescu, a avut surpriza de a da peste procuroarea care i-a tulburat somnul o bună bucată de timp. S-a prefăcut interesat de obiectele femeii şi, deşi i-au venit în cap toate nopţile din închisoarea de la Galaţi, s-a hotărât să o ucidă cu altă ocazie pentru că a auzit gălăgie dintr-o cameră alăturată.

S-a întors după două zile, pe 8 august. A intrat în casă spunând că s-a hotărât să cumpere marfa Luciei şi s-a aşezat la negocieri. „Am stat cam un minut cu privirea pierdută şi ea m-a întrebat dacă mă gândesc la ultimul preţ pe care mi l-a cerut. I-am răspuns că nu, că de fapt mă gândesc cum s-o omor“, spune vieţaşul.

Atunci a scos pistolul, l-a împuşcat în inimă pe Adrian, soţul femeii, care era şi el în casă, iar pe Lucia a împuşcat-o de două ori în bazin.
Pentru că femeia nu îşi lua mâinile de pe faţă, i-a mai tras câte un glonţ în fiecare umăr. „Am obligat-o să mă privească şi i-am spus răspicat uitându-mă la ea «Acum sunt eu şi judecător şi călău» şi am împuşcat-o în faţă“, povesteşte ucigaşul.

Poate fi eliberat în luna august

Temniţa pe viaţă este un termen relativ în România. Practic, deţinutul care a ispăşit deja 20 de ani „executaţi zi la zi“ din condamnarea pe viaţă, perioadă în care se consideră că este reabilitat, poate fi eliberat condiţionat. Bineînţeles că pentru a fi lăsat să iasă din nou în societate, deţinutul trebuie să îndeplinească mai multe condiţii. Hrib îndeplineşte o mare parte din ele şi aşteaptă cu nerăbdare luna august, atunci când îi este programată comisia de eliberare condiţionată.