FOTOREPORTAJ O afacere dulce: iepuraşii de ciocolată

„Adevărul de Seară” a vizitat fabrica de ciocolată Heidi ca să vadă cum sunt pregătite cadourile dulci de Paşte. În această perioadă, ciocolata va căpăta o singură formă: o armată de iepuraşi negri, mai mici sau mai mari, vor umple rafturile centrelor comerciale.

În Fabrica de ciocolată din estul Bucureştiului, situată pe strada Biruinţei 85, mixerul „mestecă” zgomotos praful fin de cacao, transformându-l în râuri de ciocolată. E cald şi pardoseala alunecă. Ni se spune că de vină sunt picăturile de unt care se scurg din ţevi.Tavanul camerei unde se prepară ciocolata este garnisit cu ţevi. Traseul este bine pus la punct. Maşinile ştiu cum să separe aroma de tiramisu de cea de lapte. „Încă din luna decembrie a început producţia de iepuraşi din ciocolată. Acum suntem la final. Majoritatea comenzilor au fost onorate şi acum primim chiar comenzi pentru Paştele următor”, explică Cătălin Vasilache, director de producţie.

Cătălin Vasilache, director de producţie

Drumul ciocolatei

Odată intrat în fabrică, te izbeşte mirosul puternic de ciocolată caldă, zgomotul malaxoarelor şi zecile de halate albe care nu prididesc. Suntem conduşi în prima încăpere. Aici, în trei conşe (cuve cu agitator, n.r) este amestecată timp de 12 ore ciocolata lichidă, la o temperatură de 80 de grade. „Ciocolata este pompată în rezervoare de stocare, menţinută la 40 de grade pentru a fi lichidă şi trimisă prin ţevi la diverse sectii de producţie”, ne spune directorul.

Alunele caramelizate şi migdalele aşteaptă să fie turnate în forme cu dozatorul. În forme speciale, fetele de la fabrică, aleg alunele bune şi le îndepărtează pe cele imperfecte. „Nu ne-am plictisit şi nici nu ne-am săturat de ciocolată”, spune una dintre angajate, în timp ce aşază cu grijă fructele în tava cu forme.

Totul se face manual. La o altă masă, feliile de portocală confiate se taie sferturi şi se pun tot manual pe tabletă. Câteva fete pictează în a doua cameră gulerul, ochii şi năsucul iepuraşilor cu ciocolată albă, altele îmbracă corpul cu ciocolata neagră şi la final, ultima operaţiune, noutatea sezonului – morcovul din marţipan portocaliu. Este un proces migălos, dar fiecare ştie ce are de făcut. Majoritatea angajaţilor de aici sunt femei. De ce? „Pentru că fetele sunt cele mai harnice, cele mai atente la detalii. Pentru producţia de iepuraşi sunt angrenate aproximativ 18 persoane, şase la pictat, şase la turnarea ciocolatei în forme şi şase la ambalarea în pungi şi apoi în cutii”, ne spune Simona Gavril, manager de proiect.

În final, iepurii dulci iau forma matriţelor în care se toarnă, după ce sunt umplute, se prind în cleşti şi apoi sunt trântite la propriu pe o masă-vibratoare „pentru a elimina golurile de aer şi pentru a căpăta grosimea ideală”, spun ciocolatierii.

Am aflat cine sunt spiriduşii Paştelui!

Cristina Ceretnicenco (28 de ani), o fată cu obrajii rumeni, este mama reţetelor dulci. Ea  foloseşte foarte multe ingrediente şi testează aromele noi. „Acum facem teste pentru pralinele buchet”, spune ea în timp ce strecoară cu pipeta picături negre în boluri speciale. Cristina a început să lucreze în fabrică ca muncitor necalificat, a trecut pe la departamentul Export, Dezvoltare, iar de cinci ani lansează noi combinaţii de ciocolată albă, amăruie şi lapte. „Fiecare gamă are cel puţin 3-4 produse. Mie îmi plac combinaţiile mai ciudate, ciocolata de 250 de grame, cu lapte, specială. Se topeşte în gură”, spune tânăra.

Potrivit unui studiu, românii mănâncă, într-un an, 4 kilograme de ciocolată pe cap de locuitor, faţă de germani, care consumă 12 kilograme. În aceste condiţii, o bună parte din produse merge la export.

„Chinezii nu mănâncă ciocolată nici cât noi, dar o cumpără pentru a o face cadou. Pentru ei, ciocolata trebuie să fie cât mai mare, ambalată strălucitor, cu roşu şi auriu, şi să coste mult”, povesteşte Simona Popi, purtător de cuvânt. A doua piaţă de vânzări pentru fabrica de la Bucureşti este Germania. Italienii preferă pralinele la pungă, iar americanii vor să găsească în ciocolată praline. „De curând avem şi certificat Koser, adică putem vinde şi în Israel. Nu a fost aşa de uşor să-l obţinem. Un rabin a vizitat fabrica şi a verificat produsele noastre”, mai spune Simona.