Bucureşti: Promovează vestimenţia de peste o jumătate de secol

Adina Nanu este singura persoană din România care a scris o carte despre istoria costumului şi de peste 50 de ani susţine cursuri universitare despre modă

A început să deseneze de la aproape patru ani şi pentru că părinţii erau iubitori de artă, pasiunea pentru vestimentaţie a Adinei Nanu a fost una care s-a dezvoltat natural. Tatăl ei a fost consilier la Curtea de Conturi, în timp ce mama era absolventă a Facultăţii de Litere.
“Mama a fost cea care nu a aruncat hainele moştenite de la părinţi, însă am mai primit în dar şi de la unchi şi mătuşi. Apoi le-am folosit la cursurile de istoria costumului pe care le-am ţinut la Universitatea de Arte şi la Universitatea Naţională de Arte Teatrale si Cinematografie’, povesteşte Nanu.

Chiar dacă unora moda li se poate părea o frivolitate, Adina Nanu spune că de fapt modul de vestimentaţie este primul lucru pe care oamenii îl schimbă odată cu trecerea de la o generaţie la alta.
“ Hainele surprind mentalitate aunei epoci. Plus că întâi nu se modifică arhitectura, ci aspectul omului pentru că se schimbă idealul uman“, explică Nanu.

În 1951, la doar 24 de ani, a ales să devină profesoară la Universitatea de Arte pentru că a vrut să evite compromisiurile pe care ar fi trebuit să le facă în perioada comunismului dacă ar fi devenit pictor sau sculptor.
“Am predat la Catedra de Istorie Artei până în 1987. Luasem note bune, ştiam mai multe limbi. Dar în vremea comunismului eram foarte inhibată pentru că eram controlaţi deci cele mai bune cursuri le-am ţinut din 1992, când am devenit profesoară la UNATC “.

Mai tânără decât studenţii
Pentru că în anii 50 mulţi dintre studenţii la arte erau foşti muncitori, dar şi pentru că terminase doi ani de liceu în unul, Adina Nanu era mai tânără decât mulţi dintre studenţii săi. Cu toate acestea spune că dintotdeauna a fost respectată.
“Nu-mi aduc aminte obrăznicii. Ţin legătura şi acum cu foare mulţi dintre ei, sunt moşi cu bărbi albe“, povesteşte râzănd Adina Nanu.

Un muzeu al modei bucureştene
După un an în care a vizitat toate muzeele din Bucureşti şi a combinat toate informaţiile acumulate în ani de zile de studii, în 1976, profesoara a lansat prima ediţie a cărţii “Artă Stil Costum“, singurul volum de  istorie a vestimentaţiei scris de o româncă. Deşi cartea relansaţă anul trecut este cea mai cunoscută a artistei, Nanu spune că cel mai mult ţine la “Artă pe om“ pentru că“omul poate fi văzut ca o operă de artă“.
A scris peste 30 de cărţi despre vestimentaţie, şi-a îndrumat fiica şi nepoţii către arte toţi lucrând în acest domeniu, se pregăteşte pentru cea de-a cincea expoziţie, dar are şi o neîmplinire:
“Vreau să fac un muzeu al costumului bucureştean. M-am gândit de un an, iar în ultima lună am început să fac tot mai multe demersuri. Am scris şi autoriţărilor şi au spus că se vor gândi“, spune Nanu.

Ce-i place: Creatorii Coco Channel şi Jean Paul Gaultier, muzica lui Bach, tablourile lui Picasso, azaleele şi cârciumăresele, pepenii şi pisicile. “Imi place foarte mult urmatoare afirmaţie din romanul Adela de Garabet Ibrăileanu «Dacă poţi să explici de ce iubeşti, aceea nu este iubire«“

Ce nu-i place: Violenţa şi războiul. “Nu mă încântă nici faptul că oamenii mă intreabă adesea doar cum să se îmbrace mai sexy. Ori ceea ce fac eu, fac pentru cultură. Le vorbesc oamenilor despre o anumită modă, dar în acelaşi timp le povestesc despre ce a însemnat o anumită epocă“

Există un anumit stil pe care îl preferati?
A.N:  Îmi plac toate pentru că fiecare este aparte, nu pot sa fac astfel de ierarhii. Dar prefer să mă îmbrac comod, şi de aceea o admir foarte mult pe Coco Channel. Îmbrăcatul este o joacă, o compoziţie pe care lumea o neglijează şi pe care uneori o înlocuieşte cu imitaţia. Trebuie să faci lucrurile care îţi plac, nu care plac altuia.

Este un anumit sfat pe care îl daţi oamenilor legat de vestimentaţie?
A.N:  Există o vorba pe care am găsit-o în mai multe variante: “Inainte de a ieşi pe uşă să te uiţi în oglindă şi să scoţi ceva“. Adică oglinda trebuie să-ţi arate ce compoziţie plastică ai făcut. Eu nu petrec mai mult de cinci minute în faţa oglinzii.

Data naşterii: 4 august 1927
Studii: Universitatea Naţională de Arte, Doctorat în Istoria Artei
Familie: o fată, doi nepoţi, o strănepoată