Praznicul Sfântului Apostol Andrei - ocrotitorul românilor

Mâine, românii de pretutindeni se roagă cu veneraţie Întâiului lor părinte sufletesc - Andrei. Frate mai mic al Sfântului Apostol Simon - Petru, iniţiat din copilărie să scrie şi să

Mâine, românii de pretutindeni se roagă cu veneraţie Întâiului lor părinte sufletesc - Andrei. Frate mai mic al Sfântului Apostol Simon - Petru, iniţiat din copilărie să scrie şi să citească Legea şi cărţile profeţilor, Sf. Apostol Andrei a fost un valoros martor la primele cruciade din istoria creştinismului.
Scrierile sfinte istorisesc că Sf. Andrei avea chemare spre înţelegerea tainelor dumnezeieşti. El l-a urmat pe Sf. Ioan Botezătorul în pustia Iordanului, a fost martor la alegerea celorlalţi apostoli şi la botezul Mântuitorului. Sf. Andrei a fost călăuzit de credinţă înflăcărată faţă de Iisus, predicând cuvântul Mântuitorului. Părintele nostru spiritual a lăcrimat şi a suferit când a fost decapitat Sf. Ioan Botezătorul, şi la Cina cea de taină, şi când Iisus a fost judecat, crucificat şi pogorât în mormânt. Apoi s-a bucurat în dimineaţa Învierii lui Iisus şi când Mântuitorul s-a înălţat la cer. Ucenicii pe care i-a adunat în preajmă proveneau din rândul schimnicilor convertiţi la învăţătura lui Iisus. Pe la sfârşitul secolului 1 d.H., Sf. Apostol Andrei, numit şi "Cel dintâi chemat la Apostolie", a predicat Evanghelia lui Hristos în misiunea sa creştină în Dacia Minor - Dobrogea de astăzi. Odată cu urcarea lui Decebal pe tronul Daciei, raporturile cu Roma s-au înrăutăţit. Sf. Andrei a continuat să convertească la creştinism numeroşi localnici. Un ecou negativ la curtea imperială l-a avut puterea de convingere a Sf. Apostol asupra sorei lui Egheat, Maximilia. Personaj influent, Egheat era numit marele persecutor al creştinilor, iar convertirea surorii lui la creştinism a fost considerată un afront la adresa celor care se închinau în faţa idolilor. Răzbunarea lui a fost cruntă. Sf. Apostol Andrei a fost biciuit, şi apoi pironit pe crucea pe care o purta cu sine, în formă de X. În timpul supliciului, când batjocura era în toi, s-a stârnit o mare furtună care i-a izgonit pe cei care asistau la cumplita scenă. La rugăciunea Sf. Andrei, furtuna s-a potolit şi martirul Andrei a trecut la cele veşnice în ziua de 30, anul 87 (după alte surse 97), la vârsta de aproape 90 de ani. Pe teritoriul ţării noastre au rămas semnele trecerii acestui sfânt: locuinţa pioasă din peştera situată pe Valea Casimcei, o alta din localitatea Basarabi-Murfatlar, renumita Fântână a Sf. Apostol Andrei de la Mânăstirea Dervent - de numele căreia se leagă numeroase minuni, dar şi icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului pictată de Sf. Apostol Luca, adusă de Sf. Andrei şi descoperită în Biserica Mânăstirii Nămăieşti din judeţul Argeş.
Datini şi obiceiuri
Sunt emoţionante tradiţiile populare, practicate de români din moşi-strămoşi pentru sporul casei lor şi, fireşte, sănătate, în ziua Sf. Apostol Andrei. În ziua praznicului, credincioşii de la oraşe şi sate pun în sticle cu apă crengi de prun, măr, cireş sau corcoduş. Acestea vor înflori în Ajunul Crăciunului în gospodăriile în care de la Anul Nou vor poposi belşugul, armonia şi liniştea sufletească. În legendele populare răspândite în special în Moldova, Basarabia şi Transilvania, Sf. Andrei apare ca un bătrân înconjurat de aureola luminoasă, căruia fiarele i se supun: el alungă şi duhurile necurate, şi strigoii. Este bine ca, în familiile greu încercate de boli şi pagube, credincioşii să aducă în casa lor o icoană cu Sf. Apostol Andrei, pironit pe crucea sa în formă de X şi să se roage pentru izbăvirea lor. Este benefic pentru fiecare cămin ca de Sf. Andrei cel care deschide luna darurilor "Andrea" (decembrie) să existe o cană plină cu grâu. Acesta poate fi semănat din seara de ajun a praznicului până în ziua de 30, la ora 24. Timpul a demonstrat că acest simbol al prosperităţii poate anticipa cât de bogat va fi anul pentru familia respectivă. Pentru că, precum va creşte de frumos grâul până la Anul Nou, aşa va fi şi sporul pentru gospodarii care l-au semănat. S-a mai constatat o "minune" referitoare la semănatul grâului. Cine nu are icoană de Sf. Andrei s-o aşeze lângă vasul respectiv poate să confecţioneze, pe cont propriu, o cruce în formă de X şi să se roage pentru binecuvântarea familiei cu sănătate, până la adânci bătrâneţi, cum a trăit Apostolul Andrei (aproape 90 de ani). Grâul sădit de Sf. Andrei nu trebuie aruncat după Anul Nou. El poate fi dăruit păsărilor din gospodărie. Tot în această zi, gospodinele de la ţară pregătesc "untura şi sarea vitelor". Este vorba de un drob de sare care se îngroapă alături de o ulcică de untură. Acestea vor rămâne îngropate în pământ până la Sf. Gheorghe. Atunci se dezgroapă şi cu untura respectivă se ung ugerele vacilor pentru ca nimeni să nu fure sporul laptelui din acea gospodărie. Sarea se amestecă în mâncarea vitelor, în cantităţi mici, cât să ajungă pentru 40 de zile. În ajunul sărbătorii, gospodinele pregătesc o pâine mare. şi pe acelaşi ştergar pun o monedă de argint. Prin împlinirea acestei datini la masa de Sf. Andrei se crede în popor că acea casă va fi binecuvântată cu belşug.