COMEMORARE Eroul pompierilor bucureşteni a murit ucis cu un cuţit de cel pe care încerca să-l salveze

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Maiorul Adrian Barbu a fost ucis în ’97 chiar de cel pe care încerca să-l salveze dintr-un incendiu. La un an după tragicul incident i-a fost ridicată o statuie în curtea Detaşamentului „Mihai Vodă“. Grupul de Intervenţie numărul I din Capitală a fost redenumit, iar acum poartă numele eroului.

În urmă cu 13 ani, maiorul  Adrian Barbu conducea Batalionul I de Pompieri de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) din Bucureşti, ca ofiţer de pregătire pentru luptă.

În ultima zi din august, în jurul prânzului, dispeceratul anunţa un incendiu pe strada Iacob Andrei, din cartierul Ferentari. O zonă periculoasă, îşi amintesc lucrătorii ISU, în care intrau cu greu din cauza scandalagiilor.

Două maşini cu apă şi spumă cu zece militari în termen, un sergent şi trei cadre s-au deplasat la faţa locului pentru a interveni. Grupul era condus de maiorul Adrian Barbu, care era pe tură în acea zi.

„Ajunşi la apartamentul de unde ieşea fum, au bătut la uşă dar nu li s-a răspuns. În momentul în care au încercat să forţeze intrarea cu o rangă, a ieşit un bărbat cu un cuţit în mână“, îşi aminteşte fostul comandant al Secţiei Pieptănari de la ISU Bucureşti, locotenent colonel Dragoş Iacovici, bun prieten cu maiorul Barbu.

La un an după tragicul incident i-a fost ridicată o statuie în curtea Detaşamentului „Mihai Vodă“

La un an după tragicul incident i-a fost ridicată o statuie în curtea Detaşamentului „Mihai Vodă“

I-a spintecat burta maiorului
Fără să scoată vreun cuvânt şi fără să ceară vreo explicaţie, bărbatul din apartament, care avea probleme mintale, l-a atacat direct pe primul care i-a ieşit în cale, adică un militar în termen. L-a lovit în cureaua de la uniformă şi nu a reuşit să-i provoace nicio rană. S-a năpustit apoi asupra următorului care se afla la intrare: maiorul Adrian Barbu. Din păcate, acesta nu avea curea: i-a spintecat, pur şi simplu, burta. „Ce-ai făcut mă?“, a apucat să spună ofiţerul, şi a căzut secerat, într-o baltă de sânge.

Atacatorul s-a retras în apartament şi a închis liniştit uşa la loc. Ofiţerul a fost transportat de urgenţă la Spitalul „Bagdasar Arseni“. Din cauza hemoragiei masive, a făcut stop cardio-respirator de două ori. S-a încercat resuscitarea, dar, din păcate, nu a mai putut fi salvat.

„A murit din cauza indiferenţei oamenilor. Dacă cineva le-ar fi zis că au de-a face cu un om cu probleme psihice, altfel s-ar fi desfăşurat acţiunea. Bărbatul acela dăduse singur foc la nişte cârpe în casă“, spune, cu regret, Dragoş Iacovici, actualmente şeful biroului de management organizatoric de la ISU Bucureşti. El povesteşte despre maiorul Adrian Barbu că era un om bun, săritor şi nu s-ar fi dat înapoi de la nicio intervenţie.

Anca, fiica maiorului Adrian Barbu, se uită cu lacrimi în ochi la tabloul tatălui său

Anca Barbu, fiica eroului, este copleşită de durere la 13 ani de la tragedie.

„Nu este de descris în cuvinte prin ce momente am trecut“
Datoria dureroasă de a anunţa familia Barbu despre tragedie i-a revenit comandantului batalionului, colonelul Gheorghe Bârsan. Maiorul Adrian Barbu avea două fete: Anca şi Oana. „Eram amândouă la bunica la ţară în acea zi, undeva pe lângă Buzău. Au venit şi ne-au spus naşii ce s-a întâmplat. Am venit imediat la Bucureşti“, îşi aminteşte Anca Barbu, care pe atunci avea doar 15 ani. „Nu este de descris în cuvinte prin ce momente am trecut atunci. Doar ce terminasem generala. Te aştepţi la orice în viaţă, numai la lucruri de genul acesta nu“, povesteşte ea cu lacrimi în ochi, încă marcată de tragicul eveniment.

„Îi plăcea foarte mult ce făcea. Nu l-am învinuit niciodată pentru meseria pe care şi-a ales-o. Am vrut la un moment să mă fac pompier, dar mi-am dat seama că este o meserie mult mai potrivită bărbaţilor“, spune Anca Barbu.  Maiorul făcea parte dintr-o familie de pompieri: atât tatăl cât şi fratele său au avut aceeaşi meserie.

Adrian Barbu a fost decorat locotenent-colonel post-mortem şi după un an i-a fost ridicată o statuie în curtea Detaşamentului „Mihai Vodă“. Grupul de Intervenţie nr.1 de la ISU Bucureşti a fost redenumit iar acum poartă numele lui.



București



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite