Piatra cubică, tezaur călcat în picioare

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Starea proastă a bulevardelor pavate le face viaţa grea şoferilor, dar municipalitatea nu se atinge de ele pe motiv că sunt protejate de statutul de monument istoric. În timp ce majoritatea capitalelor Europei revin la pietruirea străzilor, pentru că au farmec şi rezistă sute de ani, Bucureştiul înlocuieşte pavajul cu asfaltul de mântuială.

În administrarea Primăriei Capitalei mai sunt doar 20 de străzi cu piatră cubică. Înjurate de şoferi şi admirate de nostalgici, aceste artere sunt însă printre puţinele elemente care mai dau personalitate Bucureştiului. Nu pentru mult timp, pentru că, potrivit directorului Administraţiei Străzilor din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti, Alina Roman, “străzile cu piatră cubică sunt foarte frumoase, dar nu sunt indicate pentru un trafic intens de autoturisme”.

Pavarea se face greu, dar e pe viaţă

Un alt argument al municipalităţii în alegerea asfaltului şi scoaterea pietrei cubice ar fi că asfaltul este mai ieftin, chiar dacă durata de viaţă a pietrei este de sute de ani. “Se dislocă! O echipă de şapte oameni pe Aviatorilor nu poate repara mai mult de şapte metri pătraţi de piatră cubică pe zi”, a  spus Alina Roman. Ea a adăugat că “metrul pătrat de asfalt costă cam 12 euro, aşa că ar trebui înlocuită piatra de pe Aviatorilor cu asfalt”.

Metrul pătrat de piatră cubică ajunge la 23 de euro, iar manopera pentru un metru pătrat de şosea pavată este de 10 euro. “Un metru pătrat de asfalt rece costă în jur de 16 euro şi maximum cinci euro manopera, fără TVA. Se face repede, nu trebuie decât turnat şi compactat”, a precizat  Zoltan Racaşi, director de producţie la firma Z&Z Piro SRL.

Munţi de piatră în depozite

Tonele de piatră cubică scoasă până acum de pe drumurile Capitalei stau morman în depozitele Administraţiei Străzilor. Au crescut buruienile printre ele, însă Primăria se laudă că nu aruncă nimic, ba chiar că le vor refolosi în Centrul Istoric. Cu toate acestea, în zona veche a Capitalei, atât cât s-a pavat, s-a pus piatră cubică nouă.

“Este mult mai scump să faci o stradă cu piatră cubică, pentru că totul se face manual, chiar şi în 2008”, a explicat Dan Maxim, director la Drumuri şi Poduri. El a adăugat că “trei kilometri de stradă asfaltată se fac în aproximativ trei zile, pe când o stradă cu piatră cubică se realizează în aproape trei săptămâni”.

De altfel, o asemenea stradă trebuie întreţinută, pentru că există riscul să apară valuri sau să mai sară câte o piatră.
“A mai face străzi cu piatră cubică este mai dificil, din cauză că la noi în ţară nu mai există pavatori, pentru că au ieşit la pensie. Drumurile cu piatră cubică au fost făcute în anii 1935-1940”, a spus Dan Maxim.

Mania asfaltării, după ’90

“Piatra cubică a ajuns pe drumurile Capitalei datorită modelului francez de la sfârşitul secolului XIX, dar şi din necesitatea locală de a pava străzile principale. Până la începutul anilor `90 piatra cubică era preponderentă în oraş, după care a venit ideea asfaltărilor succesive”, a spus istoricul Arthur Silvestri.

El a adăugat că “în centrul Parisului piatra cubică datează din 1880, cu excepţia Cartierului Latin, pentru că în 1968 tinerii au folosit pietrele din pavaj drept armă”. Viena este un alt exemplu unde piatra cubică este preţuită de către autorităţi, pentru că, spre deosebire de România, “conservarea vechiului este o tradiţie în Occident”.

image

În centrul Parisului piatra cubică datează din 1880, pentru că în Occident conservarea vechiului este o tradiţie

image


Arthur Silvestri, istoric

București



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite