Bucureşti: Parcarea Vulturul din Băneasa

Un bărbat în vârstă de 78 de ani trăieşte din banii pe care îi încasează pe locurile de parcare amenajate pe terenul proprietate personală, denumit Vulturul. În acelaşi spaţiu, Grigore Lisnic îşi varsă oful unei vieţi trăite în perioada comunistă prin afişe, steaguri şi lozinci mâzgălite pe ziduri. 

În cartierul Băneasa, la capătul liniei de tramvai cinci, găseşti o parcare unică pe care nu poţi să nu o observi. Afişe, desene, pancarte şi însemne anticomuniste acoperă fiecare perete al celor trei parcări de la capătul liniei de tramvai 5. „Vulturul era porecla mea în liceu şi i-am dat parcării aceată denumire pentru a-mi aminti de prietenii mei. Nostalgia, ce să-i fac?”, spune propietarul, Lisnic Grigore Păduraru, în vâstră de 78 de ani .

Centrul de dezintoxicare politică şi educaţie civică
Parcarea şi casa sunt însemnate cu gândurile lui Grigore despre ceea ce a însemnat regimul comunism, dar şi despre actualul regim politic şi despre cei care ne conduc ţara. În afară de Vulturul, parcarea reprezintă „Bastionul anti-comunist, antibantiţesc, antiterorist”. Bătrânul simte că astfel protestează împotriva regimului comunist care i-a distrus viaţa. „Fiecare om încearcă să lupte în felul său. Aşa protestez eu, îmi scriu gândurile pe pancarte şi le pun pe proprietatea mea”, spune Grigore Lisnic.

A avut o viaţa grea din cauza regimului.  „La vârsta de 13 ani m-au luat din liceu. Eram la Cernăuţi, la liceul Aron Pumnul şi m-au luat comuniştii de lângă părinţii mei. Ei au fost luaţi de ruşi, iar eu de comunişti”, spune cu tristeţe bătrânul din Basarabia. Această despărţire l-a marcat profund. „Am rămas orfan.Cicatricile încă nu s-au vindecat. M-au dezrădăcinat şi asta m-a supărat cel mai rău. În următorii ani, am schimbat şase licee ca să îmi piardă urma”, adaugă Grigore.
În ciuda brutalei despărţiri, bătrânul a reuşit să meargă mai departe. A absolvit Facultatea de Inginerie, Construcţii Hidro, deşi vroia să studieze medicina. „Vroiam să merg la medicină, dar am ajuns la construcţii hidro. Acum la bătrâneţe, în schimb, îmi place să citesc cărţi despre psihologie şi să fiu la curent cu tot ce se întâmplă. De asemenea, am început să scriu proză,  încă n-am publicat dar îmi place să scriu”, mărturiseşte acesta.

Singur în Bucureşti, Lisnic Grigore şi-a întemiat o familie, dar astăzi tot singur este. „Am două fete, Ana şi Elena, dar nu prea vin la mine. Cea mare, în vârstă de 41 de ani, este în Canada, iar cealaltă are 39 de ani şi vine foarte rar să mă vadă. Nepoţi n-am, deşi îmi doresc foarte mult”, spune bătrânul.

La intrare în parcare este aşezat drapelul tării
Parcarea pe care singur a făcut-o reprezintă singura lui sursă de venit. Acum trei ani, Grigore a început să construiască pe terenul său o mică parcare, astăzi acolo sunt trei. „Parcările sunt închiriate celor de la Băneasa, în ultima parchează stewardesele. O să mai fac o parcare anul acesta, dar trebuie să caut muncitori”, adaugă bătrânul. Căştigurile din această parcare îi asigură un trai decent şi i-au permis să viziteze ţările pe care vroia dintodeauna să le vadă. „Câştig bine cu parcarea. Datorită ei am plecat acum un an în străinătate. Am vizitat  Franţa, Germania, Italia, Anglia, Spania şi Portugalia. Toate le-am văzut anul trecut. Mi-a plăcut foarte mult Franţa, fiind francofil, dar şi Anglia. Îmi doresc să mă mut acolo”, conchide Grigore.