Stiri din Bucuresti

Cutremurul din 4 martie ‘77 a prins-o la duş. A mai apucat să ia un halat, după care totul s-a năruit. Ioana Ionescu a căzut câte un etaj, sprijinită pe tocul unei uşi, de la etajul 11 unde locuia, până la etajul 1, unde s-a oprit totul.

Citiţi şi

Cutremurele care au lovit România

De ce este Bucureştiul cel mai afectat de cutremure?

Sorin Crainic, supravieţuitorul cutremurului din '77 pentru care a plâns Elena Ceauşescu

Cutremurul din 4 martie 1977 a rămas în cunştiinţa multora ca fiind cel mai traumatizant moment. Ioana Ionescu, proiectant atunci la 25 de ani, a povestit pentru „Adevărul de Seară” cum a trecut peste calvarul de sub pereţii prăbuşiţi ai blocului Scala.

 „Pentru mine, 4 martie este o sărbătoare în fiecare an”, îşi începe istorisirea Ioana Ionescu, în vârstă de 59 de ani. „În seara aceea am fost într-o vizită şi m-am întors acasă mai devreme. Locuiam la etajul 11. Mătuşa mea, care stătea în acelaşi bloc la etajul 5, m-a invitat să dorm la ea. Însă, am întârziat acasă ca să fac un duş şi apoi aveam de gând să cobor la ruda mea. În timp ce făceam duş am simţit cum începe zgâlţâiala. În cădere am văzut cum fierbea gresia”, spune supravieţuitoarea.

Ioana Ionescu (59 de ani) a supravieţuit calvarului din seara de 4 martie 1977

„Blocul s-a forfecat ca un tort!”

A urmat, pentru câteva secunde, calvarul din blocul sfărâmat: „Lumina s-a stins şi, în cădere, am fost acoperită cu moloz. Blocul s-a forfecat ca un tort, etajele se prăbuşeau ca piesele de domino. Nu mă durea nimic, deşi aveam hemoragie internă. Am avut noroc că am căzut pe o uşă”, povesteşte femeia. Orele treceau fără speranţă, însă Ioana a avut tăria să îndure.

Blocul Scala. Foto: Willy Pragher

Patru ore cât a stat sub moloz, Ioana auzea urletele unei portavoce: «Persoanele rămase fără adăpost să poftească la Sala Palatului». „Am fost conştientă tot timpul şi am putut striga. În acele momente îmi părea rău că mor”, mărturiseşte femeia. A avut noroc, însă mătuşa şi băieţelul acesteia de 13 ani nu au supravieţuit dezastrului. Cât a stat prinsă între bucăţile de beton, Ioana Ionescu spune că-şi aminteşte şi de glasul unui vecin care striga „Ajutor!”. „Atunci, am fost ultima operată la Spitalul de Urgenţă, iar pe 5 martie m-am trezit la Spitalul Militar”, spune Ioana Ionescu.

Ruinele blocului Scala: Foto: Agerpres

Panică: Pacienţii cu perfuzii fugeau pe străzi

Ioana Ionescu a fost operată de o echipă de medici din care mai făceau parte Nicolae Stoicovici, Mihai Cinta şi anestezistul Radu Briciu. „Era echipa cu care lucram eu”, îşi aminteşte Monica Pop. În timpul operaţiilor, soldaţii strigau pe holuri că spitalul va cădea, iar bolnavii cu perfuzii au luat-o la fugă, pe străzi, mai spune medicul. „Operaţia s-a terminat cu bine, deşi i se rupesese totul în stomac. A avut un optimism extraordinar. După două luni de spitalizare, la fiecare 4 martie Ioana vine la spital cu bomboane şi şampanie, în semn de recunoştinţă. Vreau să vă spun că toţi medicii Ioanei au murit de cancer”, povesteşte salvatoarea.

Imaginile infernului

Studentă pe atunci la Medicină, Monica Pop, directorul Spitalului Clinic de Urgenţe Oftalmologice din Capitală, a văzut oameni mutilaţi, copii zdrobiţi şi a fost unul dintre salvatori.

„Eram într-un troleibuz când a început cutremurul şi nu l-am simţit foarte bine. Am ajuns acasă şi am găsit televizorul în pat. Atunci, mi-am dat seama ce s-a întâmplat şi am fugit spre spital. Pe drum, un taximetrist mi-a spus că a căzut blocul Scala. Când am ajuns la Lizeanu, erau imagini apocaliptice. În faţa Spitalului de Urgenţă, pe jos, erau oameni morţi şi vii. La spital erau şi Mircea Beuran cu soţia sa. Ni s-a spus: «Ocupaţi-vă de ăştia!». Am cusut capete, am găsit o tânără de 30 de ani, secerată pur şi simplu, care mi-a spus: «Domnişoară, nu vă ocupaţi de mine că nu are rost!». Ţin mine că s-au terminat anestezicele şi am cusut plăgi pe viu. Oamenii nu au zis pâs, îndurau liniştiţi”, povesteşte doctorul Monica Pop.

MARI DEZASTRE

Săptămâna trecută, reporterii "Adevărul de Seară" v-au prezentat mărturii şi imagini impresionante din istoria Bucureştiului, una dintre cele mai încercate Capitale din Europa lovite în trecut de inundaţii, incendii, cutremure, epidemii, războaie.

Luni, pe bucuresti.adevarul.ro, ați putut vedea fotografii publicate în premieră cu Bucureştiul acoperit de troiene de 5 metri în iarna lui '54.

Marți, reporterii "Adevărul de Seară" v-au prezentat imagini șocante și ce distrugeri au provocat bombardamentele din '44 asupra Capitalei.

Miercuri, ați putut citi cum a izbucnit cel mai mare incendiu care a distrus peste 2000 de case din Bucureşti .

Joi, v-am prezentat cum a fost ultima mare revărsare a Dâmboviţei: Bucureştiul, acoperit cu apă de trei metri!

Vinerii, aţi aflat cum ciuma lui Caragea "secera" 300 de bucureşteni pe zi

Sâmbătă, v-am povestit despre pǎţaniile boierului Perticari, primul bucureştean pedepsit pentru spiritism

Duminică, v-am descris cum erau pedepsiți în trecut cei care au bârfit şi au minţit

ISTORII DE AMOR

Carol al II lea şi Zizi Lambrino

În urmă cu două săptămâni aţi putut citi pe bucuresti.adevarul.ro cele mai savuroase ISTORII DE AMOR din „Micul Paris”.

Luni, reporterii „Adevărul de Seară” v-au prezentat cea mai frumoasă poveste de dragoste din literatura romană.

Marţi, peste 13.000 de cititori au citit pe bucuresti.adevarul.ro despre amantele regilor României.

Miercuri au fost prezentate bordelurile din Bucureştiul interbelic.

Joi aţi putut afla povestea Miţei Biciclista, cea mai celebră damă de consumaţie a Bucureştiului.

Vineri aţi putut citi despre viaţa sentimentală tumultoasă a crailor de altădată.

Sâmbătă, reporterii „Adevărul de Seară” v-au prezentat povestea de dragoste dintre compozitorul George Enescu şi soţia sa, Maria, care şi-a turnat acid pe faţă de dorul lui şi al lui Nae Ionescu.

Duminică, cititorii care au intrat pe bucuresti.adevarul.ro au putut afla câteva dintre cele mai spectaculoase cazuri de sinucideri din dragoste, din rândul scriitorilor români.