Stiri din Bucuresti

Radu C. Munteanu

Străzi cu piatră, canalizare şi apă potabilă doar pentru unii, şcoli unde şi unde. Mai multe localităţi din judeţul Ilfov au fost "avansate" la sfârşitul anului trecut la rangul de oraş. Oamenii au aşteptat să o ducă mai bine crescându-le preţurile la pământ. În schimb, s-au trezit cu taxe şi impozite mai mari şi au rămas cu aceeaşi viaţă.
Conform completărilor care vor fi aduse Legii 351/2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional, oraşele trebuie să aibă minimum 10.000 de locuitori, municipiile 40.000, iar comunele 1.500. Conform acestor reglementări, mai multe localităţi din judeţul Ilfov nici nu ar trebui să viseze la statutul de oraş şi nicio localitate a judeţului nu are vreo şansă să aspire la titlul de municipiu. Cele mai apropiate oraşe de Bucureşti, Măgurele, Bragadiru şi Pantelimon nu îndeplinesc însă condiţiile minime pentru a se numi zone urbane.
Ce înseamnă un oraş?
Conform legii, orice oraş trebuie să îndeplinească anumite criterii. Printre acestea se numără existenţa unei şcoli generale şi a unui liceu, a unui spital cu paturi, a unei biblioteci publice precum şi săli de spectacole şi de activităţi sportive. De asemenea, aprovizionarea cu apă curentă şi canalizarea trebuie să satisfacă majoritatea populaţiei.
"Am crezut că va fi mai bine, dar e vai de noi!"
Comunele Bragadiru, Măgurele şi Pantelimon s-au transformat în oraşe, prin lege, în ultimele zile ale anului trecut. Evident, înainte de promulgarea legii a avut loc un referendum local, la care majoritatea populaţiei a fost de acord ca localitatea în care locuiau să se transforme din zonă rurală într-una urbană. Metoda de convingere a cetăţenilor celor trei, actualmente, oraşe a fost simplă: primarii le-au explicat că valoarea terenurilor şi a celorlalte proprietăţi imobiliare va creşte substanţial. Dar, ca un făcut, au uitat să le precizeze concetăţenilor lor că vor creşte şi taxele, că nu îndeplinesc anumite condiţii minime şi că nu vor avea niciun avantaj dacă nu vor vinde ceea ce deţineau ca proprietăţi imobiliare. Proprietăţi care, odată vândute chiar şi la preţ dublu, nu se dovedeau destul de scumpe pentru cumpărarea unui apartament sau a unei case nici în zonele mărginaşe ale Bucureştiului. Iar singura soluţie ar rămâne să se mute, după vânzare, într-o altă comună a judeţului.
În Bragadiru, o femeie ne mărturiseşte că a fost la referendum şi că a votat pentru transformarea comunei în oraş: "Am crezut că va fi mai bine. Dar nu este, că numai ne-au crescut taxele şi impozitele. În rest, nicio schimbare! Poate că cei care aveau pământ sunt mai avantajaţi, dar restul suntem ca vai de noi".
Apa şi canalul, lux la Bragadiru
Potrivit legii, oraşele trebuie să aibă, pentru 35% din locuinţe, încălzire centralizată. Nici apa curentă, potabilă sau canalizarea nu trebuie să lipsească. Se întâmplă însă în oraşele ilfovene. În oraşul Bragadiru, de exemplu, deşi primarul Marian Brânzoi susţine că totul este perfect, proaspeţii orăşeni nu sunt aşa de categorici. "Nu mai beau apă de la robinet de mai bine de zece ani, nu am curaj. E proastă canalizarea, cred că se infiltrează în conducte, e plină apa de impurităţi. Toţi cumpărăm apă de la magazin ca să avem cu ce găti sau să avem ce bea. Unii şi-au făcut puţuri în spatele blocului şi iau de acolo apă", spune o vânzătoare din piaţa agro-alimentară a Bragadirului.
Nici Măgurele nu stă mai bine, dar locuitorii - cei care au apă curentă - nu se plâng că este de nebăut. Canalizarea şi apa au ajuns doar la 40% din populaţie până acum, iar, conform spuselor primarului Marian Nedelcu, staţia de epurare a apei este depăşită atât moral, cât şi fizic de multă vreme. Cu toate acestea, primarul speră că se va concretiza un proiect al Consiliului Judeţean Ilfov care să aducă bani pentru extinderea şi reabilitarea reţelei de apă şi canalizare a aşa-zisului oraş.
Pantelimonul nu are o statistică prea clară în ceea ce priveşte alimentarea cu apă şi reţeaua de canalizare a oraşului. Astfel, dacă directorul Serviciului de Gospodărire Comunală (sic!) spune că apa curentă ajunge la 30% din populaţia oraşului, primarul Câmpulungeanu Petruş susţine că apa pătrunde în casele a 60% din cetăţenii Pantelimonului. Dar, la fel ca în Bragadiru, apa care curge la robinete este infectă şi nici nu se văd soluţii pentru ameliorarea acestei stări de fapt. În plus, mai spune primarul Pantelimonului, staţia de epurare a apei este total depăşită şi nu poate să facă faţă unei extinderi reale a canalizării.
Medicina, ca inexistentă
Oraşele trebuie să aibă minimum 7 paturi de spital la 1.000 de locuitori, iar medicii, la acelaşi număr de locuitori, să fie cel puţin 1,8. În Bragadiru, oraş cu peste 8.000 de locuitori, există doar un dispensar uman. Asta deşi ar trebui să existe un spital cu cel puţin 55 de paturi şi 15 medici încă de la căpătarea statutului urban. Spitalul cu paturi este, spune primarul, în stadiul de proiect. "Sperăm să-l prindem în buget anul care vine", explică el, deja deranjat de insistenţa noastră referitoare la infrastructura micului oraş.
Nici la Măgurele nu există spital, dar măcar au o staţie de salvare şi câteva am-bulanţe care deservesc cele cinci localităţi cuprinse de fosta comună. Oraşul Pantelimon, prin vocea primarului, se poate lăuda că, de luna viitoare, teoretic, va avea o policlinică cu 16 medici şi cu 10 paturi pentru bolnavi, total insuficient însă având în vedere că oraşul numără mai mult de 16.000 de locuitori. Până
atunci cei din Pantelimon trebuie să se bazeze pe serviciile medicale din Bucu-reşti.
De asemenea, locurile de cazare trebuie să fie cel puţin 50, în hoteluri de pe raza oraşului. Dacă la Măgurele există un hotel care pare să îndeplinească standardele, în Bragadiru nu ai nicio şansă să-l găseşti. Pentru că nu există. Oraşul Pantelimon are un hotel de patru stele şi 200 de locuri de cazare.
"Avem volume groase"
Normele minime în ceea ce priveşte accesul la educaţie sunt şi ele reglementate clar în lege. Astfel, pentru un oraş e necesar măcar un liceu, o bibliotecă publică, o sală de spectacol şi o sală pentru activităţi sportive. Bragadiru are doar o şcoală cu clasele I-VIII şi o grădiniţă. Nu are, în schimb, niciun liceu, iar tinerii care vor să urmeze o şcoală sunt nevoiţi să facă zilnic naveta. În schimb, la Casa de Cultură "Mihai Eminescu" din localitate există o bibliotecă. "Bine dotată şi cu volume groase", explică primarul plin de mândrie.
Măgurele este bine dotat la acest capitol: a reuşit să-şi reînfiinţeze liceul şi are şi o Facultate de Fizică în localitate. În schimb, oraşul Pantelimon, mult mai mare ca număr de locuitori decât Măgurele, nu are niciun liceu şi nu sunt şanse să apară prea curând unul în localitate.