Nedemolabilii: coloşi ilegali greu de pus la pământ

Deşi au fost declarate ilegale în justiţie, două proiecte imobiliare din Iaşi şi Bucureşti, mallul Palas şi turnul Cathedral Plaza, fac în continuare umbră domeniului public. Motivul este simplu: autorităţile se feresc să aplice legea şi să dărâme construcţiile în spatele cărora se află interese de zeci şi chiar sute de milioane de euro.

În haosul urbanistic din ultimii 22 de ani, autorităţile române au reuşit rareori să demoleze construcţii ilegale. De cele mai multe ori când au făcut-o, a fost vorba despre chioşcuri sau garaje ridicate ilegal pe domeniul public. În cazurile în care s-au lovit însă de proiecte imobiliare de anvergură, construite fără respectarea legii, edilii au închis ochii. Mai mult, ei nu au acţionat nici măcar atunci când ilegalitatea era constatată prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. În această situaţie se află atât complexul Palas din Iaşi, cât şi turnul Cathedral Plaza din Bucureşti.

Arhitecţii susţin că Legea construcţiilor, formulată neclar, lasă loc acestor derapaje ale administraţiei locale. Astfel, potrivit Legii 50/1991, primarul trebuie să întocmească un proces-verbal prin care să constate ilegalitatea unei construcţii. Apoi, în mod normal, trebuie să someze constructorul să-şi dărâme clădirea pe bani proprii. Totuşi, de cele mai multe ori, decizia este contestată în instanţă, găsindu-se tot felul de artificii juridice pentru a împiedica demolarea.

Dacă înainte de 2012 li se permitea celor care au construit fără autorizaţie să intre ulterior în legalitate, acum ei nu mai au această posibilitate. Orice imobil ridicat fără avizele necesare trebuie demolat, potrivit modificărilor aduse legii urbanismului prin Ordonanţa 7/2011. În plus, dacă există şi o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, cine nu o respectă riscă amenzi usturătoare sau chiar pedeapsa cu închisoarea de la trei luni la doi ani, conform articolului 286 din Codul Penal.

Palas: o ilegalitate întinsă pe 12 hectare

Toate aceste reglementări nu au stat în calea proiectului Palas, unul dintre cele mai mari tunuri imobiliare din ţară. Complexul a fost ridicat chiar în spatele Palatului Culturii din Iaşi. Investitorul Iulian Dascălu a primit de la Primărie, în 2004, într-un parteneriat public-privat, 12 hectare de teren din patrimoniul public al oraşului. Ulterior, judecătorii au stabilit că asocierea în participaţiune dintre firma Iulius Group, aparţinând lui Dascălu, şi Consiliul Local s-a făcut în baza unui contract nul de drept.

Fără licitaţie, fără autorizaţii de construcţie, fără PUZ-uri care să-i permită să înceapă lucrările lângă obiective de patrimoniu, investitorul a demarat organizarea şantierului în 2007. În noiembrie 2010, Curtea de Apel Oradea a anulat toate actele emise de Consiliul Local, de asociere cu firma respectivă, dar şi trecerea abuzivă a celor 12 hectare de teren din patrimoniul public în cel privat al oraşului. Primarul Gheorghe Nichita a refuzat să pună însă în aplicare hotărârea şi, în martie 2011, a apelat la o cale extraordinară de atac, la Curtea de Apel Bucureşti. În paralel, lucrările au continuat la Palas, unde s-au ridicat un mall, clădiri de birouri, un bloc de locuinţe, restaurante şi un hotel.

Premierul Ponta, la tăiat panglica

În aprilie 2012, judecătorii bucureşteni au decis definitiv şi irevocabil că asocierea dintre Consiliul Local Iaşi şi Iulius Group este ilegală. Totuşi, pe 31 mai, proiectul a fost inaugurat chiar de proaspăt instalatul premier Victor Ponta, alături de un alai de lideri USL care şi-au demonstrat de-a lungul anilor sprijinul faţă de „regele mallurilor". Printre aceştia se numără primarul PSD-ist Gheorghe Nichita, liberalul Cristian Adomniţei, preşedintele Consiliului Judeţean şi fost angajat al lui Dascălu, ca şi deputatul Relu Fenechiu, vicepreşedinte al PNL. Acesta din urmă a primit o bucată din proiectul Palas, un teren pe care îşi ridică un hotel de lux.

Deşi Curtea de Apel Iaşi a decis, în aprilie 2011 că nu mai puţin de cinci clădiri din cadrul ansamblului nu au acte în regulă, autorităţile refuză să pună în aplicare hotărârile judecătoreşti. Oficialii Inspectoratului de Stat în Construcţii Iaşi au declarat pentru „Adevărul": „N-am putut opri lucrările întrucât au fost reautorizate în lipsa unei dispoziţii legale exprese".

Turnul din coasta Catedralei Sf. Iosif

Nici blocul de birouri Cathedral Plaza din Capitală nu este uşor de pus la pământ, în ciuda faptului că Tribunalul Dâmboviţa a constatat ilegalitatea clădirii construite lângă Catedrala Romano-Catolică „Sf. Iosif", monument istoric vechi de 125 de ani. Proiectul a demarat în 1998, lucrările propriu-zise începând însă abia în 2006. Şantierul a fost deschis după emiterea autorizaţiei de construcţie de către Primăria Sectorului 1.

Iniţial, Arhiepiscopia Romano-Catolică Bucureşti (ARCB) a fost de acord cu planul dezvoltatorului, compania Millennium Building Development (MBD). Proiectul prevedea un imobil cu o înălţime de 17 metri, care a ajuns între timp la 75 de metri. Arhiepiscopul Ioan Robu a cerut o serie de garanţii în privinţa cărora cele două părţi nu au reuşit să ajungă la o înţelegere. În aprilie 2006, ARCB a introdus prima acţiune în justiţie, la Tribunalul Bucureşti, prin care a contestat avizele obţinute de firma respectivă.

Dosarul, plimbat prin zece judeţe

A început un proces sinuos, dosarul fiind strămutat la Constanţa, apoi la Craiova, Piteşti, Târgovişte, Ploieşti, Iaşi, Alba Iulia, Suceava. De asemenea, cazul a fost înaintat şi la Curtea Constituţională a României, precum şi la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). „Dintre toate sentinţele judecătoreşti, 15 au fost în favoarea Arhiepiscopiei, iar una i-a dat câştig de cauză dezvoltatorului", a declarat Francisc Doboş, purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Romano-Catolice din Bucureşti.

În iulie 2007, Tribunalul Dolj a pronunţat o soluţie prin care dispunea anularea autorizaţiei de construcţie şi oprirea lucrărilor până la soluţionarea pe fond a cauzei. MBD a făcut recurs la Curtea de Apel Craiova, dar instanţa a menţinut decizia de oprire a lucrărilor.

În martie 2008, Curtea de Apel Piteşti a respins contestaţia dezvoltatorului şi a menţinut sentinţa anterioară. În februarie 2009, Tribunalul Dâmboviţa a admis cererea Arhiepiscopiei de anulare a autorizaţiei de construcţie. Patru luni mai târziu, Curtea de Apel Ploieşti a admis recursurile Primăriei Sectorului 1 şi ale dezvoltatorului, modificând parţial sentinţa pronunţată de instanţa anterioară şi respingând capătul de cerere privitor la anularea autorizaţiei.

Constructorul a repornit lucrările, iar în octombrie 2010 a finalizat clădirea. La mai puţin de două luni, Curtea de Apel Suceava a anulat însă printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă autorizaţia de construcţie a turnului, susţinând că aceasta trebuia eliberată de Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi nu de Primăria Sectorului 1.

Primăria capitalei se spală pe mâini

Au urmat recursuri la Suceava, Alba Iulia şi Iaşi, toate cu aceeaşi finalitate: autorizaţia de construcţie a rămas anulată. În aprilie 2011, clădirea a fost totuşi intabulată. În decembrie 2011, dezvoltatorul a făcut plângere la CEDO împotriva României pentru nerespectarea dreptului la proprietate şi încălcarea dreptului la un proces echitabil. Instanţa europeană a respins însă cererea pe motiv că a fost depusă tardiv.

În ultimele luni, Arhiepiscopia a iniţiat o serie de acţiuni în justiţie pentru a cere în mod expres demolarea clădirii. Prima soluţie a fost dată luna trecută de Tribunalul Dâmboviţa care l-a obligat pe primarul Sorin Oprescu să emită o decizie prin care să dispună dărâmarea construcţiei. Oficialii Primăriei Municipiului Bucureşti (PMB) s-au eschivat declarând că „până la soluţionarea recursului aflat pe rol, PMB nu poate lua nicio măsură, având în vedere că sentinţa dată pe fond de Tribunalul Dâmboviţa nu este definitivă şi irevocabilă".

15 sentinţe judecătoreşti au fost emise împotriva proiectului imobiliar Cathedral Plaza.

Ambele proiecte, periate de Corina Vinţan

Atât complexul Palas din Iași, cât și turnul Cathedral Plaza din București sunt reprezentate de aceeași firmă de PR, Links Associates, controlată de Corina Vinţan, fost purtător de cuvânt al Ministerului de Externe, pe vremea când instituţia era condusă de Mihai Răzvan Ungureanu. Dezvoltatorii celor două proiecte declarate ilegale de justiţie, Iulius Group şi respectiv Millenium Building Development, au cheltuit bugete importante de publicitate în mass-media, pentru a convinge opinia publică de bunele lor intenţii.

"Merg cu Palasul în continuare, cred în proiectul acesta total şi cred că am făcut tot ceea ce este legal pentru ca să meargă mai departe."
Gheorghe Nichita primarul orașului Iași

"Până la soluţionarea recursului aflat pe rol, PMB nu poate lua nicio măsură, având în vedere că sentinţa nu este definitivă şi irevocabilă."
Sorin Oprescu primarul Capitalei

Hotelul Histria din Mamaia, demolat de procurori, nu de edili, cum ar fi trebuit

Singurul om care a fost sancţionat pentru că a încălcat legea construcţiilor în Constanţa este afaceristul George Vergiliu Bosânceanu. Acesta este un client vechi al oamenilor legii, care l-au trimis în acest an după gratii în două rânduri.  Bosânceanu a fost ulterior eliberat, pentru o serie de infracţiuni, de la instigare la furt calificat de energie electrică şi evaziune fiscală până la trafic de minori şi proxenetism.

Culmea, cei care au constatat ilegalitatea construcţiilor omului de afaceri nu au fost însă edilii oraşului, ci procurorii de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa. La finele anului trecut, afaceristului i-a fost demolat parţial Hotelul Histria din Mamaia, pentru că fusese extins ilegal şi pe orizontală, şi pe verticală.

Într-unul dintre apartamente locuia fostul lider al minerilor, Miron Cozma, împreună cu soţia sa Marinela Niţu. „Luceafărul huilei" a reclamat cu această ocazie dispariţia mai multor bunuri de preţ: suma de 80.000 de lei, un inel al lui Cuza şi cartea de rugăciuni a mamei sale.

Celelalte două imobile din Constanţa ale lui Bosânceanu, Hostelurile Gec şi Scorillo, au fost considerate de anchetatori o ameninţare, nu doar pentru chiriaşi, ci şi pentru vecini. Proprietarului i-a fost instituit sechestru pe un teren a cărui valoare trebuia să acopere costul de sute de mii de euro al demolării clădirilor. (Sînziana Ionescu)

Timişoara, între palate ţigăneşti şi „Acvariul" din centru

De-a lungul anilor, Timişoara şi-a câştigat renumele de unul dintre puţinele oraşe în care s-au demolat construcţii ilegale. Este paradoxal, pentru că, pe de altă parte, municipiul din vestul ţării a fost locul unde romii a pus mâna pe numeroase clădiri istorice. La începutul anilor 2000, autorităţile timişorene au pus la pământ patru palate ţigăneşti, incident care a făcut vâlvă la vremea respectivă.

„Îmi amintesc că am primit o adresă de la Parlamentul României, pentru că riscam să nu intrăm în NATO. S-a vorbit de Timişoara, locul unde se dărâmă case ţigăneşti şi că există cazuri severe de discriminare pe criterii etnice. Dar toate demolările au avut loc în urma unor hotărâri definitive ale instanţelor judecătoreşti", a declarat fostul viceprimar Adrian Orza. În afară de cele patru cazuri, s-au mai operat câteva demolări parţiale, de acoperişuri sau terase, iar unii proprietari au fost obligaţi să reconstruiască faţadele. Pe rolurile instanţelor din Timişoara se află în jur de 250 de procese pentru demolarea diferitelor obiective, începând de la simplele garduri, până la clădiri mai mici, ridicate fără autorizaţie. „E trist că legea este prea permisivă. Dacă se află pe proprietate privată, toţi cred că pot face orice.

De regulă, procesele se întind pe mulţi ani. Apoi se constată că, în loc de Georgescu, acolo stă Popescu", a mai spus Orza.

Ultimul caz în care Primăria Timişoara a dărâmat o casă de romi s-a întâmplat pe 13 iulie 2012. Imobilul se afla pe strada Glad nr. 29, iar proprietarii aveau un ordin de demolare a unei construcţii ilegale încă din 2009, dar pe care nu l-au pus în aplicare. Este vorba de o anexă la casa pe care aceştia o deţineau. Romii au pierdut procesul pentru că au construit pe un teren al municipalităţii şi s-au extins şi pe proprietatea unui vecin.

„Acvariul" din Piaţa Operei

Una dintre cele mai controversate construcţii care urmează să fie demolate este „Acvariul" din Piaţa Operei. Noul primar al Timişoarei, Nicolae Robu, a promis în campania electorală că în şase luni acest edificiu din sticlă va dispărea. „Acvariul" aparţine societăţii Art SRL, care deţine şi pasajul subteran din zonă, şi a fost construit legal după o autorizaţie dată de Dan Ioan Şipoş, fostul preşedinte PSD-ist al Consiliului Judeţean Timiş. Robu a ajuns la un acord cu proprietarii oferindu-le un schimb de spaţii. (Ştefan Both)