Nebunii lui Guardiola şi căile ferate române

Peripeţiile Barcelonei de sâmbătă ar trebui incluse într-un manual despre profesionalism în Liga I

Povestea incredibilă a echipei FC Barcelona de sâmbătă a făcut înconjurul lumii, după ce Messi şi compania au refuzat să meargă la Osasuna, în primă fază, din cauza grevei controlorilor de trafic aerian din Spania. Partida de la Pamplona era programată la ora 20.00, iar la ora 15.00, elevii lui Guardiola primesc vestea că trebuie să se prezinte urgent la meci, dar mai ales la ora 16.00 să fie în gara din Barcelona.

Cei 437 de kilometri sunt parcurşi cu trenul, între Barcelona şi Zaragoza, iar apoi cu autocarul până la Pamplona. Aici, şoferul se rătăceşte de emoţie, iar răbdarea spectatorilor de pe Reyno de Navarra depăşeşte orice limită, pentru că meciul se amână cu 45 de minute. La 20.45, jucătorii blau-grana par epuizaţi când ies de la cabine, spre mulţumirea fanilor Osasunei, care de 12 etape nu mai cunoscuse eşecul acasă.

Messi începe ezitant, pare un pic obosit, dar fiţi siguri că pe drum nu s-a gândit la vreo Biancă a lui Cristea şi nici nu a înjurat sistemul din Spania, aşa cum mai fac nişte fotbalişti de mâna a opta din Liga I, care vin din Africa. Se termină 3-0 pentru Barca, dublă Messi, iar spaniolii titrează: „Şi treziţi din somn, elevii lui Pep ar fi câştigat azi”. Între Barcelona şi Zaragoza cei 257 de kilometri pe calea ferată sunt parcurşi într-o oră jumătate, în condiţiile în care în România orice distanţă de 250 de kilometri se parcurge în minimum 3 ore, asta cu indulgenţă, din cauza căilor ferate făcute ferfeniţă.

Un eveniment asemănător în fotbalul românesc ar fi dus la apocalipsă în emisiunile TV sportive, dar şi la ştirile generale. Meme Stoica i-ar fi zis ministrului transporturilor că decât să trăiască o viaţă în genunchi, mai bine să moară pe calea ferată, Marian Iancu ar fi cerut demisia guvernului, anunţa la TV demisia antrenorului advers, plus că mergea la TAS să ceară daune morale statului român, Gigi Becali îl trimitea pe Băsescu la oi şi solicita să fie preşedinte, iar Sorin Cîrţu spărgea geamurile la tren.

Politicienii nu ar fi rămas datori şi le-ar fi răspuns oamenilor din fotbal la televiziuni care îşi împart audienţa de 0,3. Noi când o să învăţăm să fim profesionişti?