Nadia Dinulete, fostă canotoare, în misiune în Kosovo

După o misiune în Kosovo, fosta sportivă de performanţă a fost înaintată la gradul de sublocotenent, iar dorinţa de a ajunge cât mai sus o motivează.

Nadia s-a aflat în urmă cu aproape trei ani printre puţinele femei din poliţia militară care a primit o misiune în teatrul de operaţiuni din Kosovo, iar experienţa a făcut-o să vadă cu alţi ochi realitatea. Nadia Dinulete a fost dislocată la începutul anului 2007 de la Batalionul 265 Poliţie Militară din Capitală în baza militară Film City, unde a aflat pentru prima dată ce înseamnă să menţină ordinea sau să execute misiuni de patrulare în provincia Kosovo.

„Totul era nou pentru mine, iar misiunea a fost cu un grad mediu de dificultate“, a declarat sublocotent Nadia Dinulete. Chiar dacă nu a avut parte de conflicte armate, a putut vedea ce înseamnă să asigure securitatea personalului de la aeroportul Pristina, alături de militari din alte ţări.

O provocare de neuitat

La un moment dat, a fost singura româncă din poliţia militară, dar asta nu a făcut-o să se simtă mai prejos şi a participat la misiuni umăr la umăr cu militari din Italia, Irlanda, Polonia şi Norvegia. În timpul petrecut departe de casă, a simţit cât de preţioasă este pacea şi cât de dificil le este oamenilor să-şi revină după un război.

„A fost şocant la prima vedere să văd oameni care nu şi-au revenit şi care încercau să recupereze pe toate planurile. Am văzut o societate lovită de greutăţi“, povesteşte Nadia.

Imaginile din timpul misiunii i-au rămas întipărite în minte, dar se declară pregătită să ajungă şi în alte locuri afectate de războaie. Orice experienţă nouă înseamnă pentru ea un pas înainte şi o provocare, oricât de riscantă ar fi aceasta.

Cum a ajuns în armată

În anul 1995, nu avea nicio legătură cu armata şi era ocupată cu antrenamentele pentru că vroia să facă performanţă la canotaj. Şi-a început activitatea sportivă la categoria junior, din cadrul Clubului Universitar Ştiinţa, din Constanţa. A avut apoi şansa să fie legitimată de Clubul Sportiv al Armatei Steaua.

Aici au apărut primele gânduri de a urma o carieră sportivă, dar a fost nevoită să facă o concesie şi să renunţe la sportul de performanţă. „Am colege care au ajuns în lotul olimpic la canotaj, dar eu nu am mai putut să merg la antrenamente şi m-am decis să intru în armată şi să ajung până la cel mai înalt grad“, explică Nadia.

A ajuns la concluzia că şi o femeie poate ţinti cât mai sus în armată şi orice piedică a făcut-o să se ambiţioneze şi să ţintească cât mai sus. Şi nici nu simte că se face vreo diferenţă atunci cânt în poligon are alături bărbaţi. În tabăra de instrucţie, femeile nu primesc misiuni mai uşoare şi trebuie să lupte la fel de bine ca şi colegii lor.

„Sunt rezistentă la efort de lungă durată şi, chiar dacă a fost mai greu, depăşesc orice obstacol“, a mai spus sublocotenentul Dinulete. Aşteaptă următoarea înaintare în grad, merit pentru care studiază şi strânge din dinţi atunci când se află la antrenamentele militare. 

Profil

Născută: 8 august 1979, Roman, judeţul Neamţ
Studii: Master la Universitatea de Apărare şi Securitate Naţională
Experienţă: Este cadru militar de opt ani
Familie: Este necăsătorită

Întrebări şi răspunsuri:
Cu ce te-ar ajuta să ajungi până la cel mai înalt grad militar?
E o dorinţă. Puteam să ies la pensie din armată doar cu gradul de subofiţer, dar mi-am dovedit că pot ajunge cât mai sus şi nu vreau renunţ.

Armata înseamnă doar instrucţie şi mai puţin distracţie?
După muncă trebuie să mai şi socializăm. Armata este un domeniu riguros, dar am şi viaţă personală de care trebuie să am grijă şi fac întotdeauna diferenţa între serviciu şi problemele de acasă.

Ce-i place
Preferă mai multe sporturi, printre care skiul, înotul şi tenisul. De asemenea, în timpul liber îi place foarte mult să citească.
 
Ce nu-i place
Să se uite la televizor. A avut o perioadă când nu pierdea nicio emisiune şi, mai ales, niciun jurnal de ştiri. A realizat, însă, că este mult mai plăcut să se afle în mijlocul naturii.