Monica Simiciuc, antrenoarea de câini poliţişti

Bucureşteanca instruieşte câini poliţişti de trei ani. Ea este singura femeie din cei 45 de „căţelari“ de la Serviciul de Politie Canina de la Poliţia Capitalei.

Poliţista este pasionată de câini de la 20 de ani. Atunci, pe când lucra la o firmă de distribuţie, l-a primit pe Han, o corcitură de lup cu rottweiler, de la un coleg de muncă. L-a adus acasă fără să-şi întrebe părinţii dacă sunt de acord să ţină un patruped în apartament.

„Când am venit cu el, mama a tipat, dar tata a fost încântat. A trebuit să îi pacalesc că îl ţin doar temporar cât este un coleg în concediu. După o lună şi jumătate, s-au obişnuit amândoi cu el şi au început să-l iubească. A devenit câinele alor mei!“, povesteşte Monica.

În urmă cu cinci ani, bucureşteanca a dat examen la Ministerul de Interne şi s-a angajat ca poliţist la Secţia 21. În 2007, când s-a înfiinţat Serviciul de Poliţie Canină la Poliţia Capitalei, un coleg a convins-o să se bage şi ea.

Dezavantaje meseriei: mirosul şi părul de câine

Adrian Apostol, şeful unităţii, i-a prezentat toate dezavantajele noului post: mirosul de câine impregnat în hainele de muncă si in piele, când plouă, „partenerul patruped“ te murdăreşte din cap până în picioare , eşti plin de păr de câine şi trebuie sa faci curăţenie la toţi câinii în permanenţă.

Monica nu a fost, însă,  impresionată de aceste dezavantaje şi a acceptat fără să clipească, deşi era singura femeie căţelar între 44 de bărbaţi.

Unii dintre noii colegi au privit-o cu scepticism, dar a reuşit să se integreze repede, pentru că iubeşte ce face.

Bucureşteanca şi-a stabilit priorităţile: ea se defineşte mai întâi ca fiind căţelar, apoi poliţist iar de-abia apoi femeie.

Nu l-am placut pe Han cel Mic, în primele săptămâni

Prima oară a avut grijă de Dafa, o femelă din rasa ciobănesc german, în vârstă de cinci ani. A ţinut-o timp de doi ani până când a fost mutată la postul de poliţie Transport Feroviar de la Periş datorita faptului ca politista nu avea curs de calificare caini de serviciu.

„Mi-a părut tare rău când am dat-o. Am multe amintiri cu ea, de la meciuri la care am mers împreună, la patrulări. La un meci Rapid-Steaua, din Giuleşti, era să iasă foarte rău din cauză că se luaseră galeriile la bătaie. Am băgat câinii între ei şi suporterii agresivi s-au calmat instantaneu!“, îşi aminteşte ea.

După Dafa, a urmat Han cel Mic, un „câine cu probleme“ cu un temperament slab. „Am reuşit să-l readuc pe calea cea bună. La început nu l-am placut prea mult din cauză că o pierdusem pe Dafa. M-am atasat însă de el pentru că e un câine foarte frumos. Acum a preulat foarte mult din comportamentul meu; a devenit foarte agitat“, spune Monica.

Cheltuieşte foarte mult pentru Han cel Mic: în fiecare lună dă între 50 şi 100 de lei pentru vitamine şi mâncare, cei de la Ministerul de Interne asigurând o suma mult prea mică pentru fiecare exemplar.

Îşi face însă meseria cu pasiune şi îşi iubeşte foarte mult partenerul astfel încât nu ar renunţa la postul acesta pentru nimic în lume.

„M-am mutat la Serviciul Canin tocmai pentru că ştiu că partenerul meu şi-ar da şi viaţa pentru mine. În privinţa agenţilor nu bag mâna în foc!“, susţine ea.

Ce-i place:
În mod evident, îi plac câinii. Are doi acasă: un Rottweiller, Felix de un an şi o lună  şi altul corcitură de lup cu rottweiler, Hannibal sau Hanul Mare de 8 ani. Nu are prea mult timp liber, dar îi mai place, să se plimbe pe role.

Ce nu-i place:
Nesimţirea oamenilor, aruncatul paharelor pe geam în trafic. Îşi aminteşte de un incident legat de acest lucru, un scuterist care a căzut din cauza asta că un şofer i-a aruncat ceva în cap.

Profil
Născută: 5.04.1982, Bucureşti
Studii: Facultatea de Drept, la Universitatea Spiru Haret
Familie: Necăsătorită