Manciulea Tudor transformă lemnul în obiecte de artă

0
Publicat:
Ultima actualizare:

A învăţat singur să lucreze lemnul, iar din mâinile sale ies adevărate minuni care împodobesc casele celor care apreciază arta meşteşugărească.

Întâlnirea cu cea care avea să-i devină soţie i-a schimbat radical viaţa şi a continuat să se perfecţioneze până când a reuşit ca din mâinile sale să iasă adevărate opere de artă.

„Sunt lăcătuş de meserie şi am cunoscut-o pe Paula în anul 1990, pentru că avea nevoie de cineva să-i facă rame pentru tablouri”, povesteşte Tudor Manciulea. Încă de pe atunci avea un mare defect, acela de a răspunde provocărilor şi de a le face pe toate. Aşa că a învăţat singur să lucreze lemnul. Chiar dacă i-a luat ceva timp să se perfecţioneze nu s-a lăsat cu una cu două. 

„Am mers la <<ruşi>> şi am cumpărat o maşină, un circular şi m-am apucat să-i fac ramele. După un an am reuşit să-i fac primele rame care să-i placă”, mai spune Tudor.

Oglindă rustică

Încet-încet a descoperit cât de mult îi place să lucreze lemnul şi nu s-a lăsat bătut oricît de greu a fost, a mers mai departe.”Mi-am făcut un atelier de tâmplărie şi îmi plăcea mirosul lemnului şi am zis să fac ceva ce ştiu, deşi nu ştiam nici cum se fac îmbinările în tâmplărie. Am mai citit, am mai tras cu ochiul pe la tâmplari şi am stat şi m-am gândit să fac ce are omul în casă”, mărturiseşte Tudor.

Şi pentru ca să atragă atenţia prin creaţiile sale a adus tot felul de elemente care să-i facă pe posibili cumpărători să-şi dorească să-şi împodobească locuinţele cu operele sale. ”Fac oglinzi, ceasuri, scaune, mese şi le-am dat un aer rustic, am continuat ce făceau meşterii populari, dar le-am adaptat vremurilor de azi”, este de părere artistul.

Liniştea îl inspiră

Acum, Tudor Manciulea locuieşte la câţiva kilometri de Bucureşti, într-o casă liniştită din oraşul ilfovean Chitila, unde prind viaţă lucrările sale pe care apoi le prezintă şi le vinde la diverse târguri din toată ţara sau din străinătate. Lucrează în brad, tei, salcie şi orice bucată de lemn uscată poate fi un ceas sau un legănel care va fi podoaba unei case.”Le iau din depozite sau mergând prin pădure găsesc câte un trunchi de copac , îl iau acasă şi zic: ăsta va fi scaun...”, se destăinuie Tudor. Chiar dacă pare uşor, inspiraţia este “chinul” artistului. “Am multe lemne din care multe zile nu fac nimic. Sar peste ele, sunt pline de praf  şi mă scol într-o dimineaţă şi zic: cu acest trunchi fac lucrarea cutare şi atunci o lucrez cu uşurinţă şi iese din prima”, mai declară Tudor.

 „Nimic nu e întâmplător”

Lucrează cu plăcere, ascultând muzică în surdină în atelierul său, dar nu poate, cel puţin pentru moment, să-şi ia un ucenic sau să lucreze ceva la comandă.”Nu aş mai fi eu. Este foarte greu să-mi iau un ucenic pentru că nu mai creezi, trebuie să-i dai indicaţii, unde să pună culore, ce să facă.Îmi place să stau în linişte la atelier, să ascult muzică sau nu ascult nimic. Vreau să fiu singur cu gândurile mele şi cu bunul Dumnezeu”, mai spune meşterul popular.

Sunt şi lucruri care-l frământă cum ar fi problemele de zi cu zi sau peripeţiile din călătoriile pe care le face la târguri, dar trece peste toate cu seninătate. “Nu e nimic întâmplător, sunt foarte degajat, indiferent ce mi se întâmplă în viaţă. Primul impuls este să mă revolt, dar apoi mă calmez , trebuie să duc şi crucea asta, să merg şi pe drumul ăsta. Gândurile mele sunt conduse doar de Dumnezeu”, mai mărturiseşte Tudor.

Întrebări şi răspunsuri:
-V-ar interesa să aveţi o altă ocupaţie?
-M.T.: “Nu aş chimba meseria pentru nimic în lume, dar nu ştiu ce vremuri vor veni. Dacă oamenii sunt săraci în jurul nostru, creatorii de artă nu pot supravieţui”. 

-Cum vă place să lucraţi?
-M.T.: “Am perioade când fac numai oglinzi, în alte zile lucrez doar la ceasuri, cruci sau doar laiţe, nu-mi place să fac ceva la comandă”.

Ce-i place:
Oamenii care zâmbesc. A făcut o adevărată pasiune când stau la târguri în a privi oamenii să le transmit un gând de bine, aş vrea să văd oameni fericiţi în jurul meu.
Ce nu-i place:
Bineînţeles că nu-i place atmosfera tristă, oamenii trişti. Îi mai displac scandalurile şi violenţa de orice fel.vrwau o societate normală chiar dacă idealistă.

Profil:
Născut:24.ianuarie.1956, ferentari, Bucureşti
Studii: Liceul “Ioan Neculce”, Bucureşti
Experienţă:din’90 este meşter popular
Familie:căsătorit

București



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite