Stiri din Bucuresti

Din cauza secretomaniei tipic comuniste cu care s-a tratat cazul Ion Rîmaru, în perioada 1970-1971, în jurul acestuia s-au construit imediat zeci de legende care l-au catalogat rapid drept “cel mai odios asasin din istoria României”. Fascinanta poveste a acestui adevărat „Jack Spintecătorul” de Dâmboviţa ne-a relatat-o comisarul criminalist Traian Tandin, aflat la acea vreme în subordinea locotentului Ioan Sântea, cel care l-a prins şi executat pe Rîmaru.

În dimineaţa zilei de 5 martie 1971, locatarii unui bloc situat pe strada Scărlătescu nr.46 au sesizat Miliţia că în curtea imobilului se află cadavrul unei femei în poziţie „ginecologică”. Acesta avea să fie pentru femeile din Bucureşti începtul unui an de teroare şi coşmar, iar pentru poliţiştii bucureşteni cel mai dificil şi odios caz pe care aveau să-l intâlnească: un criminal neidentificat care a ucis trei femei tinere, a încercat să o omoare pe a patra, a violat alte cinci, iar pe alte patru le-a tâlhărit! Nu asta l-a facut însă „celebru” pe temutul Rîmaru, cât modul în care işi ucidea victimele. Le ataca doar pe timp de furtună cu o toporişcă, le muşca de sâni şi de coapse iar apoi, moarte fiind, abuza sexual de ele şi le jefuia.

 Brunetele au scăpat

Un mit care circula în perioada aceea spune că sadicul criminal în serie care timp de un an de zile nu s-a ştiut cine e, ar fi căutat să atace doar femeile blonde, dat fiind faptul că toate cele trei victime ucise de el, din care două chelneriţe la restaurant, aveau culoarea părului ca atare. Comisarul criminalist Traian Tandin spune însă că celelate victime ale criminalului care au scăpat cu viaţă din mâinile lui erau, culmea!, brunete. “Deci e posibil ca culoarea părului să le fi scăpat din ghearele morţii”, spune el.

Bătrânul justiţiar Traian Tandin păstrează lipit pe uşa sufrageriei un afiş cu Rîmaru

 Căutat printre bolnavii psihici

“Cele trei crime care s-au succedat la interval de circa o lună au condus la concluzia că poliţiştii aveau de-a face cu un psihopat sexual de mare pericol social”, îşi aminteşte bătrânul justiţiar. Pentru că în rândul populaţiei s-a instaurat o atmosferă panică, s-au chemat mai multe efective de poliţie din ţară şi s-a început căutarea suspecţilor printre toţi bolnavii psihici de prin gări, autogări, cinematografe, pieţe sau subsoluri, dar şi printre deţinuţii eliberaţi în perioada 1970-1971, care au avut condamnări pentru omor sau violuri.

 Ultima victimă, asistentă universitară

Nimic nu se lega. Când într-o zi un taximetrist s-a prezentat la Poliţie pentru a mărturisi că unul dintre clienţii săi, pe care l-a condus pe strada Vulturul (unde a avut loc ultima crimă) i-a pătat de sânge perna din maşină şi că bănuieşte că ar avea legătură cu criminalul în serie care bântuia Capitala. La câteva ore dupa declaraţia şoferului, polţiştii au fost înştiinţaţi de un nou atac. Victima, o asistentă universitară, a fost găsită moartă, cu un strat de cărămizi sub burtă, violată, cu gâtul tăiat şi bătută.

 Operaţiunea „Vulturul"

După numele străzii unde s-a săvârşit ultima crimă, operaţiunea poliţişilor în acest caz, condusă de locotent-colonelul Ioan Sântea a fost denumită “Vulturul”. “Nici poliţiştii veniţi din provincie nu păreau să fie suficienţi!”, işi aminteşte Tandin. Rapid, Santea, cel care coordona acţiunea, a constituit rapid mai multe echipe operative formate din elevi de la şcolile de miliţie, lucrători din IGM şi IMB, rezervişti, care sub conducerea unor ofiţeri cu experienţă au făcut mai multe razii pe timp de noapte.

 Femeile, însoţite din umbră

Femeilor care lucrau in restaurante li s-a spus că vor fi însoţite “din umbră” de echipe operative, în caz că rudele sau colegii nu le puteau însoţi. „La ce forţe au fost atunci mobilizate cred că picior de hoţ n-a mai călcat in Capitală”, spune comisarul Tandin.
Între timp, un colectiv de ofiţeri a trecut la analiza urmelor de dinţi ridicate de pe corpul celor trei victime. Mai mult, s-a organizat chiar un concurs special printre specialiştii în materie. După muşcatură şi-au dat seama că au de-a face cu acelaşi autor, din cauza unei „anomalii” pe care Râmaru o avea la mandibulă.

 Greşeala lui Rîmaru

O gafă colosală a lui Rîmaru l-a dat de gol, atunci când anchetatorii, respectiv colonelul Santea, au găsit lângă victimă o adeverinţă eliberată de spitalul pentru studenţi. Doar că poliţiştii nu au considerat din prima că i-ar conduce către asasin, au luat în calcul mai multe variante. „S-au gândit că s-ar fi aflat acolo în mod intâmplător sau că i-a cazut victimei, pentru că numele era şters din cauza ploii.

 „S-a făcut o expertiză la Institutul de Criminalistică folosndu-se convertizorul de infraroşii. Ulterior s-a ajuns la concluzia că e vorba de o scutire medicală ce a fost eliberată de cabinetul de neurologie aparţinand doctorului Octavian Enisie”, explică Tandin.

 Îşi inchidea camera cu două lacăte

Atunci a fost identificat Ion Rîmaru, student in anul III la Facultatea de Medicină Veterinară, despre care colegii spuneau că este „o fire inchisă şi impulsivă”. Poliţiştii au aflat că locuieşte singur într-un cămin unde-şi ţine uşa inchisă cu două lacăte, suferă de psihopatie instabilă şi poartă cuţit la el. „Este omul nostru!”, a spus atunci locotenentul Santea, care a decis arestarea lui.

 Cazat în căminele Medicinii

În momentul reţinerii, Rîmaru se îndrepta spre cămin, cu o sacoşă in mână în care ţinea o toporişcă şi un cuţit de bucătărie, cu care a încercat să-i rănească şi pe poliţişti, doar că a fost imobilizat.
În timpul interogatorului, Rîmaru a vorbit doar monosilabic, singurele momente în care mai rupea câteva cuvinte era atunci cand eraî ntrebat de sănătate, într-un astfel de moment susţinând ca nu se simte foarte bine.

 De asemenea, pe cât de odioase au fost crimele acestuia, pe-atât de surprinzătoare au fost concluziile medicilor psihiatri, care au susţinut că toate crimele le-a făcut cu discernământ. 

Ultima dorinţă: “Vreau să trăiesc!"

Rîmaru a fost condamnat la moarte prine executare, eveniment la care a participat şi a si tras şi locotenentul Sântea. Ultimele cuvinte ale criminalului  au fost „Vreau să trăiesc!”. Fără milă însă, a fost ciuruit...

„A fost o tragere excepţională. Chiar şi eu, care eram cotat ca un trăgător mediocru m-am apropiat de punctajul maxim. Secretul a fost unul singur: ca şi colegii mei, nu vedeam în ţintă decât pe Ion Râmaru”, a declarat imediat dupa execuţie Santea.

Mai citiţi şi:

Despre blestemul clopotului îngropat la Chiajna, mănăstirea în care n-au slujit niciodată preoţii (VIDEO), AICI

Descoperă AICI de ce au fugit toţi chiriaşii din casa în care a fost ucis Ioan Luchian Mihalea

De ce majoritatea sinucigaşilor aleg să-şi curme zilele la staţia de metrou Eroilor? Află AICI

Află AICI cum a fost construită în secret, de frica Elenei Ceauşescu, staţia de metrou Piaţa Romană, atracţia sinucigaşilor

Despre legenda fantomei din casa poetului sinucigaş Ilarie Voronca, citeşte AICI

Citeşte AICI despre meniul canibal care se servea în restaurantului Budapesta din Capitală