Lavinia Voicu creează accesorii vestimentare inspirate din antichitate

Inspiraţia în realizarea accesoriilor provine din toată istoria costumului, din antichitate până în prezent. De mulţi ani este pasionată de design vestimentar, însă de ceva timp s-a apucat, pe cont propriu, de creat jabouri french style, epoleţi vintage sau young look, coliere, broşe, brăţări, cercei şi inele.

„O patină vintage întreruptă de cel puţin un element contemporan care dă forţă compoziţiei. Extravagant şi neconvenţional prin combinaţii de materiale care comunică între ele”, îşi descrie Lavinia creaţiile.
Pasiunea pentru artă şi design vestimentar a căpătat primul contur încă de la 14 ani când a intrat pe porţile Liceului de Artă „Nicolae Tonitza” din Capitală. „Am rămas patru ani la secţia Creaţie Vestimentară. În acel moment destinul meu a îmbrăcat haine de sărbătoare, am fost fericită că-mi pot scoate la iveală identitatea creativă şi cea temperamentală. Mai târziu, am urmat facultatea cu acelaşi entuziasm”, povesteşte Lavinia.

„Nu mă blochez într-o capsulă creativă”
Drumul artistic al Laviniei a fost susţinut moral şi material de părinţii ei, care au luat deciziile potrivite în momentele de răscruce ale tinerei. „Au dat curs vocaţiei mele fără să mă încorseteze şi le mulţumesc în mod special, îi iubesc veşnic, fără ei nu aş fi reuşit să dau destinului meu această turnură artistică care mă împlineşte ca om”, vorbeşte Lavinia despre părinţii ei.

Creaţiile ei nu au structură stilistică fixă şi nu se lasă inspirată de drumurile deja bătătorite de alţi artişti. „Nu-mi place să mă blochez într-o singură capsulă creativă. Alternez stilurile, alătur desenul şi pictura cu metalul sau ţesăturile şi întotdeauna forez în adâncul imaginaţiei pentru a scoate la iveală ceva original”, completează ea.

Epoleţi, din pasiune pentru Roma antică
După absolvirea facultăţii a profesat ca designer vestimetar în jur de 9 ani. A învăţat, a detectat secretele tehnice ale meseriei şi după ce şi-a făcut un bagaj temeinic de cunoştinţe şi-a pus în valoare creativitatea.

„Acum un an mi-a sclipit ideea de a crea propriile accesorii. Mi-am propus un soi de piesă de teatru cu o distribuţie bine gândită: eu, accesorii, ţesături, foarfecă, cleşti, multă dăruire şi libertate stilistică”, adaugă tânăra.

Ideea de a crea epoleţi i-a venit din pasiune pentru Roma antică. Uniforma soldaţilor romani foarte elaborată şi structurată, a fost punctul de pronire pentru tot ce a urmat să facă. „Aşa că, mi-a fost uşor să interpretez în stilul meu epoleţii cărora le-am insuflat feminitate cu aer de poveste”, mai spune ea. Mai nou, lucrează la o colecţie de jabouri şi brâuri şi adoră să scrie articole despre modă şi tendinţe.

În prezent ai şi un alt job?
O vreme mi-am împărţit timpul între jobul de zi cu zi şi propria mea activitate, iar în prezent sunt freelancer. M-am desprins de stricteţea posturii de angajat care mă apăsa din ce în ce mai mult.

Ce materiale foloseşti?
Textile, piele, metal, mărgele, lut, sârmă, pietre semnipreţioase, obiecte de uz general sau de croitorie pe care le integrez în accesorii, cum ar fi degetare, mosorele, chei, fermoare, catarame, ceasuri,componente de uşi şi multe altele.

Unde se găsesc accesoriile create de tine?
Pe site-ul www.elyseeart.wordpress.com, la Atelier Aiurea şi la târgurile la care particip.

Născută 23 septembrie 1975, Bucureşti
Studii Facultatea de Arte Decorative şi Design, Universitatea de Artă Bucureşti
Ocupaţie designer vestimentar
Familie căsătorită

Ce-i place
„Îmi place natura în schimbare aşa cum o ilustrau pictorii impresionişti, îmi plac arborii şi frunzele, luna septembrie, Parisul, ziua şi noaptea, marea şi soarele, prietenia, gesturile frumoase, surprizele, romanţa, să râd, genţile şi pantofii şi să iubesc”, spune ea. De asemenea, mai este pasionată de lectură, călătorii, dans, muzică, iar una dintre pasiunile vechi rămâne înotul.

Ce nu-i place
„Nu-mi plac iarna, confuzia, starea de nelinişte, minciuna şi kitchul, brutaliatea şi falsitatea, pantalonii evazaţi, deranjul stilistic în ţinutele pe care le văd pe stradă, uniforma, frica şi noroiul la propriu şi la figurat”, adaugă Lavinia.