FOTO ARHIVĂ La mulţi ani, Metrorex! Azi se împlinesc 32 de ani de când s-au deschis pentru prima dată uşile metroului

O parte din drumul bucureştenilor prin viaţă s-a consumat, zilnic, timp de 32 de ani, pe peroane subterane, în vagoane tip cavou din flota veche sau, dimpotrivă, în bombardiere  canadiene care te fac să tresari când le vezi intrând, grandioase, în staţie.

Cu toţii avem ceva de povestit despre călătoriile cu metroul, însă puţini ştiu care a fost de fapt planul iniţial gândit de Ceauşescu atunci când s-a decis să-l construiască.  „Adevărul”  va invită să retrăiţi o reparcurgere a drumului în alt fel. De la sfârşit la început. 

În 2011 s-a rupt blestemul: Lucrările la tronsonul Drumul Taberei – Eroilor, cuprins în Magistrala V a metroului bucureştean, au fost începute.

Piatra de temelie s-a pus la Răzoare, intersecţia a trei mari cartiere bucureştene: Drumul Taberei, Militari şi Rahova. Zeci de muncitori au împânzit şantierul ocupat cu utilajele care vor săpa tunelul ce va lega Drumul Taberei de centrul Capitalei, la Universitate. De acolo, tronsonul va continua spre cartierul Pantelimon, situat în estul Bucureştiului. Lucrările la primul tronson se vor termina în patru ani.

Semn că megaconstrucţia în valoare totală  670 de milioane de euro  a devenit realitate, după ani de promisiuni, este faptul că autorităţile locale şi Poliţia Rutieră au deviat traficul rutier în zona Răzoare. Vor mai fi nişte devieri de circulaţie în toate cele zece puncte de lucru: Brâncuşi, Valea Ialomiţei, Romancierilor, Parc Drumul Taberei,  Drumul Taberei 34, Favorit şi Orizont.

În urmă cu 32 de ani a fost inaugurată prima linie de metrou, între Timpuri Noi şi Semănătoarea. Aceasta avea şase staţii şi, după cum spune autorul cărţii „Metroul românesc şi metrourile lumii", Ilie Tănăsache, a fost construită să lege două platforme industriale.  Construcţia propriu-zisă a început în 1975, chiar dacă ideea transportului subteran era încă din anii '50, aceasta nu a putut să fie pusă în practică. „Pe vremea lui Gheorghiu- Dej s-au făcut studiile terenului până la adâncimi de 40 de metri. Terenul era prost, nisipos, cu foarte multă apă. Au fost şi problemele economice, iar proiectul a fost amânat", îşi aminteşte Ilie Tănăsache.

Prima linie a fost inaugurată astfel în 1979, aceasta având o lungime de 8,63 de kilometri. După Timpuri Noi - Semănătoarea au fost deschise şi alte segmente. Timpuri Noi - Republica (1981), Eroilor - Industriilor (1983), Semănătoarea - Crângaşi (1984), Piaţa Unirii - Depoul I.M.G.B (1986). Un an mai târziu au fost inaugurate alte două tronsoane - Piaţa Unirii - Pipera şi Crângaşi - Gara de Nord.  Au urmat Gara de Nord 1 - Dristor 2 (1989) şi Republica - Pantelimon (1990). „Din '89 până în anii 2000 a fost pauză. Nici măcar nu s-au continuat lucrările la tunelurile deja făcute", povesteşte Tănăsache. Consilierul Metrorex, Vasile Bitiri, spune că, în acest timp, tunelurile au fost umplute cu apă pentru a nu se surpa pământul.

Ceauşescu, fascinat de metroul de la Viena

Construcţia metroului nu a  fost nimic altceva decât o ambiţie personală a lui Ceuşescu, care a fost în Viena, a văzut, i-a plăcut şi a vrut doar să demonstreze că şi el poate. Nu a luat niciodată în calcul să dezvolte acest serviciu subteran.

Sorin Călinescu, unul dintre proiectanţii Metroul SA a poevstit un episod amuzant în urma unei întâlniri cu Ceauşescu, căruia i se solicitase acordul de a cumpăra „escalatoare”. Doar că tovarăsul, din neatenţie sau necunoştinţă de cauză, a înţeles altceva şi a strigat în gura mare: „Ce ne trebuie nouă excavatoare aici?”. Nu ştia că escalatoare sunt de fapt scările rulante. Apoi i-a fost explicat şi a refuzat achiziţionarea lor, motivand tot faptul că bucureştenii sunt prea graşi şi le trebuie mai multa mişcare.