Istoria curselor ilegale din Capitală

Pasiunea pentru cursele de maşini şi evoluţia fenomenului au devenit cunoscute cu vreo şase ani în urmă, când câţiva băieţi îndrăgostiţi de maşinile lor au început să se întreacă.

Pasiunea pentru cursele de maşini şi evoluţia fenomenului au devenit cunoscute cu vreo şase ani în urmă, când câţiva băieţi îndrăgostiţi de maşinile lor au început să se întreacă. Pe atunci, cursele nu erau privite ca infracţiuni, pentru că nu existau nici legi care să le sancţioneze. Între timp, după o evoluţie rapidă şi impresionantă, la fel şi după o scădere în intensitate, cursele ilegale au fost înlocuite cu întreceri legale, iar poliţiştii au astăzi la îndemână metode de pedepsire a "infractorilor" cu adrenalină. În acelaşi timp, adevăraţii pasionaţi de maşini sunt dezamăgiţi că lumea lor se destramă.
Poliţia, primul spectator
"Liniuţele", aşa cum se mai numesc întrecerile între maşini, existau de prin 1999, când s-a format primul nucleu ilegalist de succes. "Primele curse adevărate au fost în zona fabricii Policolor, unde ne strângeam câteva maşini şi alergam până rămâneam fără benzină. Era frumos! şi a devenit şi mai frumos", spune unul dintre organizatorii primelor ilegale "oficiale".
Apoi ideea a prins şi s-a ajuns, prin 2002-2003, să se prezinte sute de maşini la ilegale. Locul de desfăşurare s-a schimbat, devenind mobil, organizarea a devenit mai dificilă, dar plăcerea, mai mare. Este o pasiune în adevăratul sens al cuvântului. La ilegale vin cei pentru care maşina reprezintă mult mai mult decât o modalitate de deplasare! "La început, poliţia venea şi se uita la noi. Mai mult, pentru că aveau maşini care se stricau mereu, veneau la noi să-i ajutăm cu câte o piesă. Rar se întâmpla să ne urmărească sau să ne amendeze", îşi aminteşte Florian Bădulescu sau Florică, pentru cei care, sub organizarea lui, au participat la cursele de anvergură. "Am primit sute de amenzi, am fost bătut de mascaţi şi ameninţat de poliţie, dar pasiunea nu mi-au distrus-o", mai spune Florică.
O mare familie
Pentru mulţi, venirea la întâlnirile "racerilor" era ca o întâlnire în familie. Veneau atât Dacii, Trabanturi sau diferite vechi-turi, cât şi ultimele tipuri de limuzine, jeepuri sau maşini modificate pe zeci de mii de euro. Totuşi, cine venea cu Trabantul era "tovarăş" cu cine cobora din ultimul tip de Audi. Chiar dacă nu se cunosc personal, oamenii se ştiu din vedere sau fiindcă "s-au tras". şi, dacă nu se cunosc, se strigă după numărul de înmatriculare. Fiţele au un alt comportament în această lume. "Nu mă interesează dacă ăla cu care stau de vorbă e sărac lipit şi vine cu autobuzul la curse. Dacă e pasionat, ca mine,
are voie
să-mi studieze maşina pe toate părţile, să apese pe toate butoanele şi, dacă am gaz (benzină), îl şi plimb o tură", zice Dan, posesor al unui BMW preparat, o maşină care face ravagii la orice cursă. Fiţoşii de la curse sunt cei care "arată" ce le poate maşina. Adică derapaje controlate, cerculeţe, cauciucuri încinse pe loc sau demaraje nervoase. Doar că asemenea comportamente nu deranjează pe vreunul din cei prezenţi.
Veteranii au intrat în legalitate şi monotonieB-XX-NIZ, BAV, NSL, CRY, BLP, AMA sunt doar câteva din "numele" celebre care participă la ilegale. Sunt cei care au maşini capabile, cei care fac spectacol şi care dau culoare curselor. "Am schimbat multe la maşină, am trecut prin mai multe motoare, cutii de viteze, diferen-ţiale, culori şi vopsele metalizate sau perlate şi am înfrumuseţat-o cât m-a dus capul, ca acum să am ce-mi doresc, o maşină "rea da` bună", spune un vechi participant, în timp ce se uită cu satisfacţie la bijuteria pe patru roţi. Fără aceşti tupeişti, care nu s-au dat înapoi de la a-i sfida pe poliţişti, de a organiza curse ilegale şi de a cheltui, uneori, zeci de mii de euro pentru prepararea maşinilor, lumea "racerilor" nu ar fi rezistat, probabil, până astăzi. De aceea, primii şi cei mai implicaţi sunt trataţi cu cel mai mare respect până astăzi. "Din păcate, în ultima perioadă, şi la ei a început să se vadă foamea de bani şi au renunţat la participare, în favoarea organizării de curse legale", se plâng unii dintre cei care simt lipsa curselor cu peste 200 de maşini semnate în condică. Ei regretă şi faptul că nu a venit cineva să le ia locul veteranilor şi, încet, încet, ilegalele dispar. Acum se bate monedă pe curse legale, care sunt, de multe ori, nişte rateuri de mare clasă. Fuga de autorităţi, cea mai tare cursă
Când fenomenul a început să ia amploare, cea mai serioasă problemă a devenit organizarea. Trebuia găsită o "pistă" dreaptă şi liberă, o zi când s-ar fi putut prezenta câţi mai mulţi participanţi şi o strategie de evitare a poliţiei. Aşa că organizatorii se plimbau prin oraş şi prin jur pentru a găsi locul. Apoi, în ziua prestabilită, zeci de maşini se strângeau în locul cunoscut. De notorietate au rămas întâlnirile de pe şos. Kiseleff, în alveola dinaintea Pieţei Victoriei, în Parcul Herăstrău, la discoteca Roa şi în parcarea de pe Bd. Nordului, lângă restaurantul Pescăruş. Iar piste erau suficiente: pădurea Băneasa, Râioasa, Tâncăbeşti, Domneşti, Ciorogârla, Mobexpert, Adunaţii Copăceni, cele două autostrăzi şi altele. Abia după apariţia organizatorilor se afla destinaţia din acea seară, pentru a evita "sifonarii" care anunţau poliţia. Uneori, nici nu se anunţa destinaţia. Cine ştia unde se merge o lua înainte şi zecile de maşini, care de multe ori deveneau 100 pe drum, se ţineau după ei. La locul stabilit, în oraş sau în afară, erau desemnaţi "şesarii", adică doi sau trei oameni care urmau să piardă cursa, dar care aveau o misiune vitală. Ei parcau la vreun kilometru în fiecare direcţie de locul unde avea loc cursa şi, la vederea unei maşini de poliţie, dădeau alarma. Un telefon la unul dintre organizatori, şi în mulţime începea să se propage în şoaptă, de teamă să nu fie vreo glumă proastă, şi mai apoi din toată puterea, cuvântul la auzirea căruia tresare orice "racer": Gardaaa! Atunci începe o cursă totală! Mai întâi până la maşina cu care au ajuns acolo, apoi spre "siguranţă". şi, dacă este cazul, apare şi poliţia cu una sau mai multe maşini capabile, se mai întâmplă şi câte o urmărire ca în filme. "Când se anunţă că vine garda, este unul dintre momentele maxime ale serii. Atunci nu mai contează ce faci, cine eşti sau cu ce ai venit. Dacă ai venit cu cineva în maşină şi nu-l mai găseşti, te poţi sui la oricine are loc. Nu vei fi refuzat!", explică Adrian, "ilegalist" de prin 2003. "Dar acum nu mai există organizare. Cei care se ocupau, fie au fost ameninţaţi de poliţie să renunţe, fie s-au calmat singuri. Puţin probabil să mai fie vreo dată ce-a fost", spun câţiva care mergeau la ilegale. Bani grei pentru bricolaje, nu pentru pariuri
S-a făcut mult tam-tam pe ideea că acolo unde există curse ilegale se fac pariuri pe bani grei. Dar participanţii se simt ofensaţi de această idee. "Astea sunt aberaţii şi încercări de a ne pune într-o lumină proastă. Se fac pariuri, poate şi pe mii de euro, dar nu atunci când se merge în masă. Dacă se întâlnesc trei-patru oameni să-şi măsoare puterile, se întâmplă. Am auzit de curse în care s-a pariat pe maşinile concurente, dar n-am văzut cu ochi mei", povesteşte Mircea. "S-a întâmplat, dar sunt cazuri rare, chiar dacă este adevărat că se umblă cu mii de euro în lumea maşinilor. Dar nu pe pariuri, ci pe preparări auto! Cine are bagă bani grei în maşină. şi asta pentru a câştiga respect, pentru satisfacţia proprie, şi nu pentru bani", completează Florică. Accidentele, rarităţi la "ilegale"
Mulţi, printre care şi autorităţile, se tem că ideea de curse ilegale este sinonimă cu accidentele grave. Realitatea pare să îi contrazică, după câţiva ani de curse. "Trebuie făcută o delimitare clară între cursele unde vin zeci sau sute de maşini şi liniuţele care se întâmplă ad-hoc, prin oraş, între trei-patru maşini, sau cei care aleargă de nebuni pe străzi. La cursele "de masă" nu au existat vreodată accidente mortale, nici măcar grave!", spune Florică. "Se mai întâmplă în drum spre locul unde se organizează cursele, pentru că sunt multe maşini şi unii se aprind de pe drum. Dar la faţa locului se întâmplă foarte rar un accident", completează el. Un alt motiv de accidente este "jocul" de-a şoarecele şi pisica între poliţie şi raceri. "La noi, poliţia face abuz de putere şi dă dovadă de exces de zel. Aşa nu o să se rezolve. Pentru că cursele nu se vor opri", spune alt "fondator" al ilegalelor.