Irinel Popescu, „tatăl“ transplantului hepatic

Şeful Clinicii de Chirurgie Generală şi Transplant Hepatic Fundeni a reuşit primul transplant de ficat din România, în 2000, de atunci operând peste 300 de pacienţi.

Ziarul „Adevărul“ continuă, astăzi, publicarea poveştilor din topul „Doctori cu care Bucureştiul se mândreşte“. Sunt toţi medici de renume mondial în specializările lor. Al doilea pe această listă a excelenţei este profesorul doctor Irinel Popescu.

Cea mai importantă realizare

Pe holul din faţa biroului şefului Clinicii de Chirurgie Generală şi Transplant Hepatic Fundeni roiesc, la orice oră, sute de doctori, asistente, pacienţi şi rude ale acestora. Mulţi dintre ei aşteaptă să stea de vorbă chiar şi un minut cu prof.dr. Irinel Popescu, un om al cărui timp pare mai preţios decât aurul. Asta pentru că „Profesorul“, aşa cum îi spun toţi cei care îl ştiu, este nu doar cel mai mare specialist în transplant hepatic din România, dar şi un specialist recunoscut la nivel mondial.

„Am spus în nenumărate rânduri că mi-am început cariera sub auspicii bune. În promoţia din 1977 a Facultăţii de Medicină din Bucureşti au fost doi şefi de promoţie: profesorul Dan Gheorghe, de la spitalul Colentina, şi subsemnatul. Apoi, a contat foarte mult faptul că am obţinut un post de asistent stagiar în clinica profesorului Dan Setlacec, precum şi stagiul de trei ani din America, la Universitatea Pittsburgh şi la Spitalul Mount Sinai din New York“, povesteşte profesorul Popescu.

Cu experienţa dobândită în SUA, Irinel Popescu a revenit în România, în 1995, şi doi ani mai târziu a făcut primul pas către transplantul de ficat, însă operaţia realizată atunci nu a fost încununată de succes. În 2000, după alte câteva încercări, prof.dr. Irinel Popescu a reuşit un lucru care pentru mulţi părea de neînchipuit: primul transplant hepatic şi, odată cu acest lucru, întemeierea unei adevărate şcoli româneşti în acest domeniu. Au urmat, până acum, alte peste 300 de transplanturi (57 doar în acest an), rata de supravieţuire a pacienţilor fiind de 70%.

Nu ar refuza postul de ministru

Lista sa de realizări pare fără sfârşit. Pe lângă introducerea transplantului hepatic ca metodă terapeutică, el a mai efectuat primul transplant combinat de ficat și pancreas, primul transplant combinat de ficat și insule pancreatice și primele transplante de celule stem pentru afecțiuni ale ficatului.

Pe lângă aceste performanţe, el a contribuit decisiv la alcătuirea legislației actuale de transplant, eforturile sale finalizându-se prin înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Transplant (2005) şi prin elaborarea programului național de transplant de organe. Cu o energie care pare inepuizabilă, el şi-a îndeplinit şi atribuiţiile de profesor la Facultăţii de Medicină Carol Davila, a fost şi secretar de stat în Ministerul Sănătăţii, precum şi senator (2004-2008).

Nu i s-a propus să fie ministru, dar nu ar refuza dacă ar fi îndeplinite anumite condiţii. „Cunosc foarte bine sistemul, ştiu ce trebuie făcut, însă dacă nu este asigurat un anumit nivel de finanţare este foarte greu să schimbi ceva. E un minister greu. Depinde de conjunctură dacă aş accepta sau nu“, spune prof.dr. Popescu.

Pionieratul, satisfacţia supremă

Irinel Popescu recunoaşte că în timpul comunismului şi chiar şi după aceea s-a gândit să plece din ţară, mai ales din cauza celor care „trag România în jos“. „Trebuie să recunosc, totuşi, că nicăieri nu aş fi avut satisfacţiile pe care le-am avut aici, pentru că în occident nu aş fi putut să fac ceea ce se cheamă pionierat. Acest tip de activităţi, adică să construieşti ceva pe un teren gol, m-au atras întotdeauna“, mărturiseşte reputatul chirurg.

Relaxare printre picături

A adunat şi câteva regrete de-a lungul carierei. Unul dintre ele este faptul că nu a putut să se dedice, aşa cum şi-ar fi dorit, domeniului cercetării pure, fără de care, după cum singur o mărturiseşte, medicina nu poate evolua. Un altul este legat de pacienţii pe care, în ciuda eforturilor, nu i-a putut salva. Peste acest din urmă regret a trecut şi cu ajutorul credinţei în Dumnezeu.

În weekend, când programul îi permite, iese la tenis, unul din sporturile sale preferate. „E unul dintre lucrurile care mă relaxează foarte mult. Un meci de două ore, cu un partener pe măsura mea, nu cu cineva foarte experimentat, îmi poate oferi satisfacţii foarte mari“, mărturiseşte Irinel Popescu.

Spune-ţi părerea!

Profesionalismul, reputaţia şi inovaţiile pe care le-a adus în domeniul său i-au adus chirurgului Irinel Popescu voturi din partea tuturor membrilor juriului, redacţiei „Adevărul“, dar şi alte sute de voturi din partea cititorilor. Vineri, cititorii  vor putea citi povestea medicului clasat pe locul 3 în top. Intră pe bucuresti.adevarul.ro şi spune cine crezi că este acesta.