Hotelul Concordia, locul unde s-a hotărât Unirea Principatelor Române

Sunt puţini cei care ştiu că odinioară aşa-numitul centru vechi al Bucureştiului forfotea de viaţă şi de lume, de culori şi zgomote felurite şi pestriţe. Puţini sunt şi cei care cunosc

Sunt puţini cei care ştiu că odinioară aşa-numitul centru vechi al Bucureştiului forfotea de viaţă şi de lume, de culori şi zgomote felurite şi pestriţe. Puţini sunt şi cei care cunosc că locul de frunte al Capitalei se fălea şi cu clădiri peste măsură de frumoase şi de îngrijite, cu balcoane pline până la refuz de glastre cu liliac şi cu muşcate şi cu ferestre larg deschise către stradă. Hoteluri, restaurante şi prăvălii pline cu podoabe, fiecare - o fărâmă din Micul Paris. Printre ele, un anume hotel de pe fosta Uliţă Nemţească, se mândrea cu o poveste straşnică: găzduise istorica întâlnire din ianuarie 1859, în care s-a hotărât Unirea Principatelor Române.
Străduţele astăzi întunecate şi traversate de bătrâni nostalgici erau pe-atunci zona cea mai vie a Bucureştilor, cu hoteluri recent construite, frecventate în egală măsură pentru faima mâncărurilor gustoase ori a lăutarilor, cu berării şi mustării, cu bodegi şi cârciumi cu denumiri care mai de care mai pitoreşti. Iar somităţile epocii, ce frecventau locurile cu pricina sau evenimentele de seamă ce aveau loc într-însele, adăugau şi ele un plus de valoare în ochii bucureştenilor obişnuiţi, ce se grăbeau să vină aici la ceasul serii ori în zilele de sărbătoare.
O plăcuţă de marmură, semn al întâlnirii de demult
Pentru omul modern, scenele de mai sus par a fi desprinse dintr-o poveste. Acelaşi om prins în vâltoarea treburilor cotidiene s-ar putea să nu ştie nici faptul că aici, într-un hotel din centrul vechi, s-au adunat în anul de graţie 1859, în noaptea de 23 spre 24 ianuarie, fruntaşii Partidei Naţionale şi au hotărât alegerea lui Alexandru Ioan Cuza drept domn al ţării Româneşti, după ce fusese ales domn al Moldovei.
Hotelul cu pricina purta în timpurile acelea un nume îndrăzneţ, "Concordia", şi se afla pe strada Smârdan, pe-atunci strada Germană, la numărul 39. "Un culoar adânc - scrie memorialistul Constantin Bacalbaşa - cu bolţi avella, conduce la scara de lemn, plasată pe partea stângă. La etaj, holul larg distribuie uşile de acces spre camere şi apartamente. Aici se află apartamentul nr. 5, cu o cameră mare de 36 mp, în care se spune că a avut loc istorica dezbatere din noaptea de 23-24 ianuarie 1859".
Doar o plăcuţă de marmură fixată la parterul clădirii, acum cojită şi îngălbenită de vreme, mai aminteşte de şedinţa însemnată pe care hotelul a avut onoarea să o găzduiască în 1859. şi aproape nimeni n-are curiozitatea să-şi oprească ochii asupra ei
Hotelul l-a găzduit pe Bacalbaşa
În afară de întâlnirile membrilor Partidei Naţionale, în incinta hotelului Concordia s-a înfiinţat în anul 1876 şi "Societatea de Cultură şi Solidaritate Între Studenţi", aşa cum amintesc Ion Paraschiv şi Trandafir Iliescu, în lucrarea "De la hanul şerban Vodă la hotel Intercontinental". "Tinerii membri luau masa la restaurantul hotelului, care era în antrepriza lui Constantin Dobrogeanu-Gherea, şi discutau cu antreprenorul probleme literare, sociale şi politice".
De altfel, la acest hotel a tras şi Constantin Bacalbaşa, în toamna anului 1871, venind de la Brăila, pentru a se înscrie la liceu Aşa cum mărturiseşte Ulysse de Marsillac, renumit gazetar şi literat francez care s-a stabilit în Bucureşti în anul 1852, Hotelul Concordia era situat în centrul cartierului afacerilor, număra pe-atunci 90 de camere, a căror închiriere costa de la 3 la 8 franci pe zi, avea restaurant, cafenea şi biliard, iar restaurantul servea specialităţi culinare pentru toate gusturile, adicătelea româneşti, franţuzeşti, nemţeşti ori italieneşti.
Muşteriii erau recrutaţi îndeosebi din rândul călătorilor comercianţi.
"Concordia" devine "Concordia Veche"
La un moment dat, peste drum de vechiul hotel Concordia, s-a mai deschis încă unul, numit "Concordia nouă", care, după cum spun cronicarii, avea o cafenea ce reprezenta locul de întâlnire al multor evrei ce locuiau în Capitală. În ceea ce priveşte hotelul nostru, "Concordia veche", cum a început să fie numit după apariţia celuilalt, trebuie spus că, în urma unui incendiu de proporţii care a izbucnit în anul 1884 pe strada Smârdan, construcţia care aparţinea atunci unui oarecare maior Fănuţă a luat foc şi a ars în mare parte. Refăcut, hotelul a avut serios de suferit de pe urma unui nou incendiu, prin anii 1901-1902.
După renovare, "Concordia" a fost luată în antrepriză de Ghiţă Pascu, de la "Caf