Bucureşti: Raluca Gheorlan ajută oamenii să se angajeze

A fost recrutată de Asociaţia „Ateliers sans frontieres“ pentru misiuni în Africa, dar a reuşit să construiască un teren de joacă şi de sport în România, pentru copiii cu dizabilităţi.

Mai citeşte şi:
Cătălin Cornea vrea să înfiinţeze prima academie de dresaj

La 18 ani, Raluca Gheorlan a plecat la Paris cu o bursă pentru o perioadă de şase luni şi a rămas 11 ani. „Am rămas acolo pentru prieteni, profesori, anturaj“, mărturiseşte ea. Împătimită de cultura şi frumuseţile capitalei Hexagonului, Raluca s-a stabilit la Paris o vreme pentru că se putea întreţine singură, după ce a încercat mai multe slujbe. „Am fost hostess la diverse conferinţe şi la postul de televiziune Canal +, chelneriţă, am dat cursuri particulare de limbi străine“, spune ea. 

Impactul întoarcerii în ţară a fost zguduitor în Bucureşti. „Este un oraş cu multe posibilităţi. Poţi să ai revelaţia unui lucru frumos, dar şi invers. Cel mai tare m-a frapat călătoria cu autobuzul. Cei care coboară la o cincea staţie blochează coborârea încă de cum urcă, dar şi mai curios mi s-a părut când toată lumea mă întreba dacă cobor. Mă simţeam agresată, însă m-am obişnuit curând cu stilul acesta“, zâmbeşte delicat tânăra. Fire caldă, Raluca spune că nu are nostalgia unui loc, pentru că toţi oamenii sunt extraordinari pentru ea şi are o mulţime de prieteni şi în Franţa şi în România.

„Toţi merită o şansă“

Raluca a colaborat după absolvirea facultăţii cu mai multe ONG-uri pentru susţinerea pesoanelor defavorizate, iar în 2006 s-a alăturat organizaţiei „Medecins du monde“ la misiuni internaţionale. „Mi-am dorit să lucrez în domeniul dezvoltării profesionale pentru că mi-am dat seama că există multe persoane, refugiaţi, imigranţi, familii disperate care nu au avut şansa mea. Toţi oamenii sunt la fel şi merită o oportunitate“, povesteşte tânăra.

Revenită în ţară, a fost desemnată de Asociaţia „Ateliers sans Frontieres“ director executiv al filialei din Bucureşti. „Pentru că aici nu exista un dispozitiv precum cel de inserţiune printr-un loc de muncă, mi s-a părut oportun să se deschidă o filială aici a asociaţiei“, precizează Raluca.

În atelierul pe care-l conduce, tânăra directoare coordonează activitatea a 10 tineri ai străzii, persoane cu mari probleme, care au devenit pentru prima dată în viaţă salariaţi. O ajută doi voluntari, doi coordonatori de proiect, un asistent social, un şef de atelier şi un informatician. Toţi sunt alături de tinerii cu handicap intelectual, sperând să-i înveţe o meserie. Ei dezasamblează calculatoare, le repară, apoi le donează. Aceştia mai colectează hârtie şi confecţionează sacoşe de pânză pentru firmele de cosmetice.

„Lucrăm cu direcţiile sociale de sector, cu Samusocial sau Pa-Ra-Da şi acestea ne trimit persoane aflate în dificultate, care vor să se integreze în societate. Noi vrem să demonstrăm că se poate, pentru că de cele mai multe ori nimănui nu-i pasă“, spune cu tristeţe directoarea.

Întrebări şi răspunsuri

De ce ai ales să lucrezi în România pentru persoanele cu dizabilităţi?

Mi s-a părut că are mai mult sens să vin să dezvolt un proiect ca acesta în România, deoarece cunoşteam neajunsurile. Pentru mine, munca pe care o fac zilnic trebuie să aibă un sens şi aici are. Nu mă gândesc să schimb lumea, dar zilnic se întâmplă un miracol.

Ce te emoţionează cel mai mult la tinerii cu handicap?

Într-o zi, am uitat să-mi aduc sandviş la serviciu şi, pentru că sediul nostru este la Republica, nu am avut de unde să-mi cumpăr ceva de mâncare. Unul dintre tinerii noştri a venit la mine şi mi-a dat jumătate din gustarea lui.

Ce-i place

Adoră teatrul şi cinematografia. „Eu şi partenerul meu, Patrick, mergeam foarte des înainte de naşterea fiului nostru la cinema“, spune fericită Raluca. Filmul care a marcat-o este „Arizona Dream“. Citeşte mult în limba franceză, chiar dacă scriitorul preferat este Tennessee Williams.

Ce nu-i place

Nu-i place agresivitatea din autobuz şi tramvai. O şochează zilnic cablurile care curg de pe stâlpi şi nu-i place că totul e gri în Bucureşti. „Nu înţeleg de ce oamenii vor să-şi arăta profitul financiar, să strige câţi bani câştigi. Asta fac mulţi români“, se întreabă nedumerită Raluca.

Profil
Născută: 28 februarie 1979, Ploieşti
Studii: Facultatea de Sociologie, Institutul de Studii Europene la Paris în 2005-2006, Master în Ştiinţe Politice
Familie: necăsătorită, un băieţel