GALERIE FOTO În vizită la făuritorii de medalii

Artiştii de la Monetăria Statului lucrează de la banii din metal aflaţi în circulaţie şi până la medalii, decoraţii, racle şi icoane. În unele ateliere este linişte şi se lucrează la modelarea unor personaje din istoria României, în altele, din spatele uşilor se aud bocănituri de ciocan şi daltă, semn că meşterii fac obiectelele religioase.

Laboratorul lui Vasile Gabor seamănă mai degrabă cu un cabinet medical. Este ordine şi toate obiectele sunt frumos aranjate. Într-un colţ sunt stivuiţi câţiva saci cu ipsos din care se fac machetele pentru viitoarele medalii.

Pe o etajeră se află soda de rufe şi alte ustensile folosite la modelarea materialului albicios.

Dar nu sunt singurele unelte pentru că totul se face cu multă migală şi răbdare. Şi plastilina este o etapă de lucru în confecţionarea medaliilor înainte de a fi bătute în metal.

La fel de importante sunt şi fotografiile după care se fac portrele. În acelaşi laborator, mai multe machete sunt bine rânduite pe rafturi. Sunt cele mai recente creaţii ale lui Vasile Gabor care este cel mai vârstnic angajat al Monetăriei Statului din Bucureşti, cel puţin când vine vorba de categoria artişti. 

Lucrează aici de 44 de ani şi a început cum se spune de la munca de jos ca muncitor necalificat. “Frumuseţea acestei meserii este să păcăleşti ochiul privitorilor. Munca noastră presupune 90% transpiraţie şi 10% inspiraţie”, spune medalistul.

Medalii expuse la Palatul Şuţu

Vorbeşte aproape fără întrerupere şi îşi doreşte să ofere cât mai mult din ceea ce a învăţat să facă deşi recunoaşte că timpul a trecut şi unele tehnici s-au modernizat.

Stilul clasic în care lucrează viitoarele medalii este tot mai greu de înţeles de posibilii ucenici şi de aceea puţini au fost cei care au rămas în fabrica de medalii. Cei mai tineri ar spune, cel mai probabil, că a venit şi timpul lor. Experienţa  însă se câştigă în timp, iar la toate acestea se aduagă şi multă pasiune.

„Este bine în această meserie să fi deschis la nou , eu însă nu sunt de acord pentru nu mai este artă dacă jumătate face omul, jumătate face maşina“, a mai spus Vasile Gabor

Cunoaşte fiecare rid de pe feţele unor domnitori români şi ale altor personaje dedicate cinematografiei sau diverselor aniversări inclusiv la comanda Băncii Naţionale Române, pe care le-a sculptat pe medaliile care capătă valoare în timp, mai ales dacă numărul celor de „bătute“ în maşinăria de la subsolul Monetăriei Statului sunt la un număr limitat.

În cei 44 de ani petrecuţi aici, Vasile Gabor nu a reuşit să numere câte medalii a făcut şi nici nu a păstrat din lucrările sale care acum stau expuse în Muzeul Băncii Naţionale sau la Palatul Şuţu. Nu oricine ajunge să facă monedele aflate în circulaţie.

„Este nevoie de multă experienţă. Începi să faci insigne, brelocuri, medalii şi abia după multă muncă poţi fi cooptat pentru fabricarea monedelor“, ne-a explicat Vasile Gabor care a participat după 1989 la modelarea banilor din metal, la comanda BNR.

În atelierul bisericesc de la Monetărie

Într-un alt atelier se bocăne de zor cu ciocanul. Alţii par să deseneze cu multă răbdare după modelele concepute de artistul Tudor Leşanu. Sunt cizelorii care lucrează cu multă migală la icoanele care vor ajunge pe pereţii bisericilor sau la raclele în care se vor transporta moaştele.

„Este o muncă unde ai nevoie de multă răbdare. Este o meserie pe cale de dispariţie, dar trebuie să o facă cineva“, ne-a explicat George Negoi. Totul se face manual şi se încrustează fiecare liniuţă care prinde formă odată ce lucrarea se apropie de final.

În aceste ateliere se găsesc meşterii despre a căror muncă puţini au aflat atunci când stau şi se închină într-o biserică sau privesc strălucirea unei medalii aniversare care a prins contur dintr-o bucată de plastilină şi apoi din ipsos.