Stiri din Bucuresti

Cu câţiva ani în urmă cânta „Vine poliţia şi-mi ia toată marfa“. Acum îşi vinde „marfa“, cârnaţii de Pleşcoi, aşa cum obişnuieşte să facă muzică: cu pasiune şi „pe încercate“.

Florin Barac (31 de ani) s-a apucat de muzică în 1998, împreună cu doi prieteni, în apartamentele lor din Slobozia. Se numeau Verdikt şi îşi propuneau să facă un alt fel de hip hop decât cel consacrat de trupe precum Paraziţii ori B.UG. Mafia. Au găsit versurile de la „Vine poliţia“, piesă devenită celebră, şi le-au pus pe muzică.

„Mi-a plăcut piesa asta pentru că are o poveste. Nimeni nu ştie autorul versurilor, se spune că un puşcăriaş le-ar fi scris, iar noi le-am pus pe muzică. Aveam un microfon şi un casetofon, un studio improvizat în dormitorul meu“, povesteşte Florin.

Piesa a sunat îndeajuns de bine încât să o pună pe un demo şi s-o trimită la Bucureşti odată cu visele lor de a deveni o trupă celebră.

A vândut muzica altora

Au avut noroc. Caseta a ajuns printr-o întâmplare fericită în mâinile lui Florin Călinescu, iar acesta i-a invitat în emisiunea de mare audieţă la acea vreme, „Chestiunea zilei“. „Atunci ne-am lansat practic.

Călinescu a dansat cu noi, iar în acea săptămână am mai participat la două emisiuni televizate. Au urmat spectacole în care am fost cap de afiş“, povesteşte Florin.

Nebunia a durat un an, iar apoi nu s-a mai auzit nimic de trupa Verdikt. Casa de discuri cu care lucrau nu a investit nimic în ei, şi cei trei băieşi au rămas la stadiul compunerii de piese în apartament.

În urmă cu patru ani a mai scos un ultim album, intitulat „Gata să revin“, şi apoi a pus cruce cântatului. S-a angajat mai apoi în domeniu vânzând muzica altora.

Atras de povestea cârnaţilor de Pleşcoi

De o lună face altceva: vinde cârnaţi de Pleşcoi. „Sunt atras de poveşti, iar mâncarea asta mie mi-a spus o istorie: sunt un produs tradiţional, iar despre gust nu pot vorbi, trebuie încercaţi“, spune Barac.

Şi-a descoperit pasiunea pentru gustul bun al mâncării în urmă cu patru ani, când a renunţat la ţigări.

„Până atunci mâncam doar ca să supravieţuisc, nu prea simţeam gustul ori mirosul“. De atunci încearcă. „A încerca“ este verbul preferat de Florin Barac.

„Nu vreau să-mi pară rău că nu am trăit o senzaţie, bună sau rea doar pentru că n-am încercat. Aşa îmi vând şi produsele. Nu-i pot obliga pe oameni să le cumpere, dar vreau să le ofer măcar şansa să le încerce, să le guste“.

Se vede, peste câţiva ani, în balansoarul de pe peluza unei case cu un vin bun în mână şi cu un moment în care să se gândească numai la el.

Ce-i place:

„Îmi place cafeaua de dimineaţă. Turcească sau arăbească. Îmi place să fac lucruri din plăcere. Sunt cinefil, dar marea mea dragoste rămâne muzica, chiar dacă niciodată n-o să mai cânt pentru public. Nu mă întorc acolo unde am mai fost“, spune Florin

Ce nu-i place

„Nu îmi plac oamenii care refuză să încerce să facă lucruri. Refuză să încerce să mănânce o altă mâncare sau să bea un alt fel de vin decât cel cu care sunt obişnuiţi. Nu-mi place violenţa gratuită – nici în limbaj, nici cea fizică“, a mai spus bărbatul.     

Profil
Născut: 18.02.1979, Slobozia.
Studii: Liceul „Mihai Eminescu“ din Slobozia
Familie: Urmează să se căsătorească în curând.