Felician Ion, instructorul de gimnastică al bebeluşilor

Felician lucrează de 16 ani cu copiii. A lucrat până în septembrie, anul trecut, la Spitalul pentru copii „Marie Curie“, iar gimnastică cu bebeluşii face de aproximativ 12 ani.

Felician lucrează la centrul de gimnastică şi masaj „Kineto Bebe“ din Capitală din luna septembrie, după ce a renunţat la jobul de la spitalul „Marie Curie“. Împreună cu colegii săi de la centru, Felician vrea să promoveze kinetoterapia copilului sănătos.

CLICK AICI PENTRU FOTOGALERIE

„Aceasta este o activitate menită să asigure o dezvoltare fizică armonioasă a copilului prin intermediul exerciţiului fizic. Exerciţiul fizic trebuie înţeles nu ca o activitate sterilă - de genul ridică un picior, lasă un picior - ci trebuie să îmbrace diverse forme de joc, activităţi de loisir pentru copii, în aşa fel încât să îi implicăm şi să îi facem interesaţi, deoarece este mult mai dificil să lucrezi cu un copil decât cu un adult“, spune kinetoterapeutul.

A vrut să lucreze cu sportivii

„Mi-am dorit să ajung kinetoterapeut nu neapărat din dorinţa de a lucra cu oamenii bolnavi. Mi-am dorit să lucrez cu sportivii. Din nefericire, la noi în ţară, cluburile sportive nu au nevoie de noi. Au nevoie doar de maseuri, iar recuperarea, după cum se ştie, nu prea se face în România, ci în alte ţări“, povesteşte terapeutul.

Felician îşi aminteşte cu nostalgie de experienţa pe care a trăit-o atunci când a luat primul copil în braţe, la centrul de recuperare. „În momentul în care am primit primul copil în braţe, mi-a fost extrem de teamă. A fost primul meu contact cu un copil. Nici nu a contat că era un copil cu probleme. În momentul în care l-am luat în braţe, a început să plângă. Atunci i l-am dat înapoi soţiei, care mi-l dăduse ca să încerc câteva exerciţii cu el, şi i-am spus «Nu cred că aş putea să fac asta în veci»“, povesteşte Felician.

Cariera lui de kinetoterapeut a evoluat treptat, iar în septembrie 2009 a plecat de la Spitalul „Marie Curie“. „Am plecat de la spital în ideea că vroiam să încerc să văd şi un alt orizont. De-a lungul activităţii mele, am observat că sunt foarte mulţi copii care au probleme, dar nu atât de mari. Sunt copii cu deviaţii de coloană, deviaţii de membre, lucruri mărunte, dar pe care le vedeam foarte des pe stradă. Aceşti copii, în momentul în care veneau într-un centru de recuperare, nu constituiau publicul- ţintă. Ei erau trataţi, însă atenţia era îndreptată asupra celor cu probleme serioase“, explică kinetoterapeutul.

Felician s-a gândit că şi aceşti copii, care au probleme mărunte, să aibă un loc unde să meargă şi să îşi trateze afecţiunile. „Un simplu retard motoriu poate avea efecte asupra dezvoltării ulterioare a copilului. Dacă el nu este implicat de mic într-un astfel de program de stimulare, toate achiziţiile motorii le va face mai târziu şi în timp se vor vedea efectele“, mai spune Felician.

Profil
Născut: 27 august 1976, Călăraşi
Studii: Academia Naţională de Educaţie Fizică şi Sport, secţia Kinetoterapie; face doctoratul la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“
Familie: Este căsătorit
Profesie: kinetoterapeut

Ce-i place
„La această întrebare, oricine m-ar întreba, aş răspunde în primul rând că îmi place soţia mea. Îmi plac călătoriile. Îmi place să joc tenis de masă de câte ori am ocazia. Şi îmi plac gadgeturile şi tot ce ţine de tehnologie - telefoane mobile, PDA-uri, laptop-uri, calculatoare, BookReader-e şi tot ce este nou în domeniu. Îmi place să stau foarte mult timp şi să văd ce poate să facă fiecare gadget. Acesta este un hobby «time-consuming» şi nu prea am timpul necesar să mi-l dezvolt“, spune Felician.

Ce nu-i place
„Nu-mi place ipocrizia. Nu-mi plac oamenii ipocriţi care nu reuşesc să îşi asume responsabilitatea faptelor lor“, mai spune instructorul.

ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI

Ce vârste au copiii cu care lucraţi?
Noi lucrăm la centrul „Kineto Bebe“ cu copii de la trei luni până la încheierea vârstei copilăriei, ceea ce ne-a condus tot timpul la căutarea unor forme de comunicare cu copilul. Fiecare vârstă are specificul ei şi atunci fiecare program trebuie să se muleze pe specificul vârstei respective. Trebuie să ne orientăm în funcţie de personalitatea copilului şi de posibilităţile lui motorii.

Care sunt obstacolele pe care le întâmpinaţi?
Părinţii primesc copiii fără manual de instrucţiuni“, îmi place să spun. Sunt foarte mulţi părinţi cărora le este teamă să îşi manevreze copiii, le este teamă să îi lase să se mişte pentru că nu ştiu ce se poate întâmpla cu ei. Din nefericire, românul nu este deschis către aşa ceva, spre ceea ce încercăm noi să facem, adică kinetoterapia copilului sănătos. Părintele merge şi îi cumpără copilului o bluziţă sau un premergător pentru că i se pare că îl ajută şi îl vede în casă. Nu se gândeşte că i-ar face mai bine dacă i-ar face un abonament la un centru de recuperare, unde să meargă şi să îi dezvolte abilităţile motorii ale copilului.