Bucureşti: Elena Adam are grijă de cei mai singuri dintre bucureşteni

Ea are o meserie specială, se îngrijeşte de bătrânii rămaşi pe drumuri din cauză că au fost daţi afară de familie sau pentru că au fost păcăliţi de mafia imobiliară.

Jobul Elenei este să fie mereu în apropierea suferinţei pentru că de aproape 14 ani lucrează ca asistent social, mai întâi la Asociaţia Internaţională Medici Fără Frontiere iar acum, de 6 ani, lucrează la Samusocial, o organizaţie de intervenţie de urgenţă care se ocupă de adulţii străzii.

REPORTAJ: Şi-a pierdut minţile odată cu casa

SOCIAL:  Viaţa la baracă, în spatele mall-ului

INEDIT: Bucureşti: 28 de copii au fost găsiţi printre gunoaie

ABANDON: Bătrâni uitaţi în spitale

“Avem două echipe mobile, una de zi şi una de noapte. Practic ne oprim la fiecare dintre persoanele fără adăpost întâlnite în timp ce patrulăm şi facem tot ceea ce putem să le găsim un adăpost”, a spus Elena Adam.

Aruncată în stradă de propriul copil

Majoritatea adulţilor pe care Elena şi colegii ei îi găseşte pe stradă au rămas fără case pentru că au divorţat şi au lăsat totul soţiei şi copiilor după care ghinionul i-a urmărit lăsându-i şomeri. Mai sunt şi foarte mulţi foşti copii din centrele de plasament şi persoane evacuate din casele naţionalizate.

 “ Categoria cea mai lipsită de apărare este însă cea a bătrânilor rămaşi pe drumuri. Sunt înfiorătoare poveştile celor daţi afară de proprii copii sau a celor care au căzut pradă mafiei imobiliare”. 

Elenei i-a rămas întipărită în memorie imaginea unei bătrâne în vârstă de 65 de ani care a fost dată afară de propriul fiu a doua zi după ce i-a făcut acte de vânzare-cumpărare pe casă. “Familia lor era una foarte bine poziţionată în societate, ea avea studii superioare şi a crescut singură trei copii. Acum unul dintre ei o dăduse afară iar ceilalţi doi nu se ocupau de ea”, a povestit cu emoţie în voce Elena.

Echipa Samusocial a reuşit să-i găsească femeii un adăpost la o casă de bătrâni iar ziua în care bătrâna le-a mulţumit a fost un moment care a făcut-o pe Elena să creadă că mizeria şi nedreptatea pot fi învinse. “Noi lucrăm doar cu adulţii străzii iar dintre aceştia bătrânii sunt cei mai singuri pentru că majoritatea au avut odată o viaţă, o casă, o familie. Tinerii suportă mai uşor viaţa de stradă”, a mai spus Elena.


“Le facem acte de identitate cu adresa canalului în care dorm”

Elena şi colegii ei încearcă să-i convingă pe cei fără adăpost că au drepturi, merg împreună cu ei la birourile de evidenţa populaţiei pentru a le obţine un act de identitate provizoriu. “Pentru a face rost de un astfel de act ei nu trebuie să aibă un domiciliu stabil ci doar trebuie să declare scara sau canalul în care dorm, fără a minţi, pentru că poliţia face controale. Cu acest act ei au dreptul la venitul minim garantat care este o glumă, 140 de lei, dar, mai ales, au acces gratuit la asistenţă medicală la fel ca orice asigurat”, a mai spus Elena.

Peste 5.000 de adulţi ai străzii se află în Capitală în prezent, peste 3500 dintre ei aflându-se în evidenţa Samusocial. “Venitul minim şi accesul la îngrijire medicală  sunt un pas înainte. Cu adăpostul este mai greu pentru că nu există adăposturi de noapte decât în sectoarele 1,2 şi 3 iar în aceste locuri sunt primite doar persoanele care au un act de identitate provizoriu pe raza sectorului respectiv”.

Mini interviu:

Care a fost cel mai dificil moment din munca ta

Când a murit un copil. Am găsit sub un balcon al unei case părăsite din zona Eroilor o familie cu un bebeluş de 3 luni, evacuaţi dintr-o casă naţionalizată. Până a doua zi, când am reuşit să le găsim un adăpost, bebeluşul murise. Era toamnă şi ploua iar copilul a făcut o bronşită puternică.

Ce te bucură cel mai mult la meseria ta

Poate o să vă miraţi dar mă bucur enorm să reîntâlnesc pe stradă aceiaşi oameni pe care-i găseam şi în urmă cu 10 ani. Nu mă bucur de faptul că ei încă sunt pe stradă ci de faptul că au supravieţuit. Majoritatea se îmbolnăvesc şi mor în câţiva ani. Anual mor în jur de 300 de persoane fără adăpost în Capitală.

Ce-i place

Îmi iubesc fetiţa, inocenţa şi curăţenia ei sufletească ce mă fac să uit de mizeria umană. Îmi iubesc însă şi munca pentru că cei pe care-i întâlnesc sunt mult mai veseli şi mai puţin încrâncenaţi decât noi, cei care avem un acoperiş deasupra capului.

Ce nu-i place

Nu suportă mizeria, cea materială şi cu atât mai puţin cea umană. “Nu-mi place că unii dintre noi fac categorisiri şi trag concluzii pripite vis-a-vis de persoanele fără adăpost, cum ar fi “este un beţiv de aceea a rămas fără casă”.  De multe ori este invers, a rămas fără casă şi a băut ca să se încălzească când dormea pe stradă.  

 Profil:
Născută: 8 iunie1968, Buzău
Studii: A absolvit în anul 1996 Facultatea de Asistenţă Socială din cadrul Universităţii Bucureşti
Familie: Are o fetiţă în vârstă de 3 ani
Ocupaţie: Coordonator al serviciului de ajutor mobil de urgenţă “Samusocial”