Bucureşti: Directorul de muzeu, coautor fără contribuţie

Ionel Ioniţă, şeful Muzeului Municipiului Bucureşti, este semnatar al unui catalog de artă fără a avea vreo contribuţie ştiinţifică explicită. „Sculptorii Storck” îi mai are ca autori pe soţii Liliana Vârban şi Dan Vasiliu şi se vinde în holul instituţiei de cultură cu 50 de lei exemplarul.

Fotografierea a sute de lucrări din patrimoniul unui muzeu şi transcrierea unor etichete sunt elementele celei mai simple reţete de publicare a unui catalog de artă. La această concluzie ajunge oricare cumpărător care a plătit 50 de lei pentru „Sculptorii Storck”. Dacă cititorul va mai avea şi curiozitatea de a descoperi ce contribuţie concretă au avut cei trei autori, Liliana Vârban, Ionel Ioniţă şi Dan Vasiliu, la elaborarea acestui catalog, va avea o supriză totală: aproape niciuna.

„Un capitol este scris de mâna mea!”

Ionel Ioniţă, cel de-al doilea autor al lucrării, îşi justifică acest merit pe coperta „Sculptorii Storck” doar prin faptul că este directorul Muzeului Municipiului Bucureşti, în subordinea căruia se află Muzeul Storck. Nicăieri, sub nicio formă, nu se dovedeşte aportul lui Ioniţă la elaborarea catalogului.

„Întâi să cumpăraţi lucrarea şi apoi mai vorbim”, a spus Ioniţă. În condiţiile impuse, el a adăugat că un întreg capitol din catalogul Storck este teza lui de doctorat. „Este scris de mâna mea!”, a conchis directorul. Precizăm că întreaga lucrare, care cuprinde 309 pagini, conţine o singură secţiune scrisă, un Cuvânt înainte semnat de Ioana Beldiman şi tradus în trei limbi de către Liana Ivan Ghilia, Adela Ursachi, Lucia Loiso şi Anca Talpoş.

Cât despre primul autor trecut pe copertă, muzeograful Liliana Vârban a redactat, tehnoredactat, a fotografiat şi a procesat imaginile. Cu alte cuvinte, şi-a făcut doar meseria pentru care îşi primeşte deja un salariu.
„Munca de fişare a colecţiilor este activitatea de bază, servind într-o foarte largă măsură la formarea cercetătorului de muzeu”, se arată în descrierea meseriei de muzeograf.

Specialiştii vorbesc despre „hora funcţionarilor”

Dan Vasiliu, cel de-al treilea autor, este de asemenea o enigmă în schema lucrării tipărite în anul 2006. În-afara faptului că este soţul Lilianei Vârban şi că a fost directorul Teatrului de Comedie înaintea lui George Mihăiţă, nimic nu-i atestă semnătura pe Catalogul Storck.

Specialiştii din breasla atât a istoriei artei, cât şi a scriitorilor, susţin că o astfel de lucrare este imaginea clară a „horei funcţionarilor care fac ce vor din patrimoniul cultural”. „În cazul lucrărilor despre istoria artei, semnatarul chiar trebuie să aibă o contribuţie ştiinţifică. Nu mi se pare în regulă cazul Catalogului Storck”, a precizat Mihai Oroveanu, critic de artă şi director al Muzeului Naţional de Artă Contemporană.

Cu ce se aleg semnatarii?

Preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, Nicolae Manolescu, a precizat că nu a auzit niciodată de cei trei autori ai Catalogului Storck. El a adăugat că pe lângă beneficiile acordate de drepturile de autor, semnatarii unei astfel de lucrări pot avea un plus în demersul obţinerii a diverse titulaturi. „Dacă îţi treci în Curriculum Vitae că esti autor sau coautor al unei astfel de publicaţii, cu scopul de a impresiona o comisie pentru doctorat, atunci îţi foloseşte”, a conchis Manolescu.