De la fabrici şi uzine, azi la malluri şi ruine

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Industria din Capitală, una din mândria conducătorilor comunişti nu a rezistat schimbărilor din ultimii 20 de ani, iar de la glorie a ajuns direct la fiare vechi

Au trecut mai bine de 20 de ani de când, dimineaţa, la ora 7.00 sunau sirenele. Muncitorii intrau în primul schimb. Furnalele fumegau, mijloacele de transport cărau cocoşate mii de oameni, la gurile de metrou era un adevărat furnicar, iar industria lui Ceauşescu duduia din toate încheieturile.

După 1990 optica s- a schimbat. Privatizările eşuate, dezinteresul şi tunurile imobiliare au dus la dispariţia marilor uzine româneşti. În Bucureşti, marile platforme industriale au fost înlocuite de centre comerciale, ori au rămas pur şi simplu în paragină.

Republica, de la ţeavă de sondă, la fier vechi

„Academia de ţevi Republica". Aşa îşi prezentau muncitorii fabricii bucureştene locul de muncă. După o privatizare eşuată şi după mai multe lupte sindicale, din uzina Republica a rămas doar numele. A produs de la ţevi de sondă până la ace de seringă. S-a aflat mereu la panoul de onoare al muncii socialiste.

După 1990, fabrica a funcţionat din inerţie. Avea totuşi contracte comerciale în 25 de ţări. Treptat, comenzile au scăzut, tehnologia s-a învechit, iar Republica a intrat în picaj.

În 2003, statul a scos fabrica la privatizare. A fost cumpărată de un concern rusesc format din MOODY - ROM TRADING SRL Romania, MOODY International Trading Inc. SUA, OOO Temerso - Rusia şi ZAO Compania Temerso - Rusia. Privatizarea a eşuat, iar Republica a fost preluată din nou de stat, în 2004. Acum, fabrica este în faliment, încă din 2005, şi este vândută pe bucăţi.

Uzina cu un muncitor

În 1989 la Republica lucrau peste 10.000 de oameni. În 2003, la privatizare în halele uzinei mai erau 1.265 de muncitori. Acum, uzina Republica mai are un angajat. Constantin Dobre (51 de ani), fostul lider sindical a rămas ultimul "Mohican" al fabricii.

El participă alături de lichidatorul judiciar, RVA Insolvency Specialists la vânzarea activelor şi a terenului fabricii, pentru recuperarea creanţelor. "Am avut mai multe discuţii cu mai multe companii. În special mari centre comerciale, Dedeman, Ikea. Numai terenul de aproape 200 de hectare valorează 36 de milioane de euro. Deocamdată nu există o ofertă concretă", ne spune Dobre care lucrează la Republica din 1977.

„Fabricam ţeavă de cea mai bună calitate. Eram singurul producător de prăjină pentru foraj din Europa de Est. Acum au mai rămas pe piaţă chinezii şi americanii", ne mai spune Constantin Dobre.

Halele de la Republica aşteaptă să ia drumul depozitelor de fiare vechi, iar terenul să ajungă ce au ajuns şi alte mândrii ale economiei Capitalei. Centre comerciale sau proiecte imobiliare.

Trenul galben fără cai l-a învins pe moş tramvai

Republica este şi capătul tronsonului 1 al metroului Bucureştean. Până în 1990 pe gurile de acces la metrou ieşeau şi intrau zilnic, zeci de mii de oameni. Acum, muncitorii au dispărut, iar traficul s-a mutat pe alte tronsoane. Acolo unde este de muncă.

Inaugurat la 16 noiembrie 1979, metroul a devenit şi a rămas principalul mijloc de transport din Capitală, cu o medie de peste 600.000 de călători pe zi. Se poate spune că metroul este ctitoria Epocii de Aur care nu va ajunge mall sau ruină.

Zona Berceni a rămas una din cele mai aglomerate. Obişnuiţi să se trezească atunci când ziua se îngână cu noaptea, muncitorii din Bucureşti ocupă peroanele de la metrou cu ochii întredeschişi. La cinci dimineaţa, oamenii sunt deja în drum spre locul de muncă, lucru greu de crezut de mulţi corporatişti care îşi încep programul de la ora 9.00.

Întâlnire matinală, pe peron

„Lucrez la metrou de 15 ani şi pot să spun că pe mulţi îi cunosc. Îi văd dimineaţa obosiţi şi somnoroşi, mă salută şi mă întreabă respectuos ce fac, apoi îşi urmează drumul spre peron", a spus Elena Covei, casieriţă în Piaţa Sudului.

Casieriţa îşi aminteşte cum erau oamenii cu ani în urmă şi cum se facea accesul la metrou cu ajutorul monedelor. „Pe mulţi îi văd şi astăzi, majoritatea lucrau prin fabrici şi uzine. Ca şi acum oamenii plecau la primele ore ale dimineţii la muncă. Chiar dacă este greu de crezut pentru unii, există în Capitală muncitori care pleacă de acasă atunci când afară este încă întuneric", a spus Elena.

IMGB resuscitat de coreeni

Costel Dicilea lucrează pentru firma coreeană Doosan IMGB, motiv pentru care în fiecare dimineaţă la 4.30 ceasul deşteptător sună pentru a anunţa o nouă zi de muncă.

S-a obişnuit cu programul matinal pentru că lucrează în strungărie de 32 de ani, când IMGB era vizitat trimestrial de Nicolae Ceauşescu. Chiar dacă este somnoros, nu uită să zâmbească şi să strângă cu putere mâna vreunui coleg de muncă de pe peron.

Nu este stresat că într-o zi şi-ar pierde locul de muncă. Anii de experienţă şi punctualitatea l-au ajutat să rămână singur în atelier. Bărbatul spune mândru că a reuşit să facă performanţă în meseria lui.

„Eram patru oameni în atelier şi am rămas doar eu în urma restructurărilor. Pentru mine locul de muncă este o plăcere, chiar am chef de vorbă şi de glume. Mersul la muncă de dimineaţă este o rutină, este ca mersul pe bicicletă", a spus bucureşteanul în vârstă de 51 de ani, care aşteaptă metroul în staţia Piaţa Sudului.

Platforma Timpuri Noi, proiect imobiliar

Tronsonul de metrou de la începutul anilor '80 a inclus şi zona Timpuri Noi. Era o cunoscută zonă industrială, fabrica fiind pe lista celor care făceau parte din traseele lui Nicolae Ceauşescu.

Fabrica era renumită în domeniu construcţiilor de maşini şi de utilaje. Anul 2000 i-a fost fatal şi Fabricii Timpuri Noi. Producţia a fost mutată uşor, în afara Capitalei, spre zona Jilava. A rămas însă terenul, nu mai puţin de 5,4 hectare, evaluat în perioada răsfăţului imobiliar la apropae 90 de milioane de euro.

Unul dintre investitorii care vor să dezvolte o afacere pe acel teren este Compania Ikeea. Dosarele pentru avizele de urbanism se găsesc pe birourile Comisiei de Avizare Tehnică a Agenţiei de Mediu.

"Pe terenul de la Timpuri Noi au fost mai multe proiecte. Iniţial au cerut un Plan Urbanistic Zonal (PUZ) pentru un mall, vreo două hipermarcheturi plus zonă de birouri. PUZ-ul a expirat şi au venit din nou la avizare. Acum cer documentaţie tot pentru zonă comercială", a declarat pentru "Adevărul", Dan Trifu, preşedinte al Asociaţiei Eco Civica.

De la fabrici şi uzine, azi la malluri şi ruine

ROCAR, pe butuci

Principalul producător roman de autobuze din perioada comunstă a tras pe dreapta încă din 2003. Autobuzele de la Rocar n-au mai făcut faţă pieţei, iar fabrica a funcţionat o perioadă ca atelier de reparaţii. Majoritatea companiilor de transport locale s-au orientat către autobuze străine cu tehnologii moderne şi mai uşor de întreţinut.

Situată în zona Pieţei Progresului, fabrica Rocar a atras privirile investitorilor imobiliari. Sunt peste 15 hectare de teren la marginea sectorului 5 al Capitalei. Iniţial activele societăţii au fost achiziţionate cu şase milioane de euro, după ce fabrica intrase deja în lichidare din cauza datoriilor.

Din 2008, platforma ROCAR a ajuns la fondul austriac de investiţii Immoeast. Anul acesta Comisia de Avizare tehnică a Agenţiei de Mediu a primit din aprtea administratorilor terenului o cerere de demolare. Deocamdată nu a fost înaintat un proiect de construcţie, însă fosta Fabrică Autobuzul nu va mai fi mâncată de rugină, ci va deveni care şi alte ctitorii ale epocii comuniste zonă rezidenţială sau platformă comercială.

București



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite