Cu drogurile în stomac, din Venezuela la Amsterdam

„Pelicanul“ Sebastian Diaconu (38 de ani) înghiţea capsule de cocaină şi le transporta în Olanda. A făcut asta timp de doi ani, iar acum trebuie să petreacă 11 la Penitenciarul Rahova. În detenţie şi-a descoperit, însă, latura artistică: din 2005 până acum a scris o carte.

Sebastian Diaconu, sau Sebi „Pelicanu’“, aşa cum este cunoscut printre puşcăriaşi, este unul dintre cei mai cunoscuţi cărăuşi „cazaţi“ la Penitenciarul Rahova.

El trebuie să ispăşească o pedeapsă de 11 ani pentru trafic de droguri de mare risc. Nu este singurul deţinut prins cu prafuri, doar modul în care transporta „marfa“ şi care i-a adus porecla de „pelican“ îl evidenţiază. „«M-a agăţat» un fost coleg de liceu în 2004.

Eram în foame de bani şi am acceptat propunerea lui. Nu mi-a spus de la început despre ce e vorba, dar ştiam că nu e ceva legal. Mi-am dat seama destul de târziu în ce mă băgasem“, îşi aminteşte Sebastian.

„Navetist“ pe ruta America-Europa

„Colegul“ l-a trimis în Olanda unde, teoretic, urma să aibă grijă de o afacere. Practic, a primit un instructaj scurt şi a fost trimis în Venezuela, de unde trebuia să aducă „vreo câteva sute de grame de pudră“, în stomac.

„Am văzut capsulele, care erau lungi de vreo doi centimetri şi în care încăpeau vreo zece grame de marfă, şi mi-am spus că, dacă alţii pot să o facă, pot şi eu“, povesteşte moldoveanul, născut şi crescut la Târgul Neamţ. Primul transport a decurs bine, astfel încât au mai urmat alte câteva zeci. „Am fost în toată America Latină şi mai peste tot prin Europa «cu serviciul»“, glumeşte Sebi. El susţine că nu i-a fost niciodată frică de poliţie şi nici nu s-a temut că s-ar fi putut sparge vreo capsulă în stomac, ceea ce i-ar fi adus cu siguranţă moartea.

„Era imposibil să se spargă capsulele. Sunt făcute dintr-un plastic foarte tare, pe care sucurile gastrice nu îl pot dizolva în 24 de ore, iar şansele ca ele să nu fie eliminate de organism şi să rămână pentru mai mult timp în stomac sau în colon sunt nule“, explică „Pelicanu’“.

„Imposibilul“ s-a produs
„Era imposibil să se spargă capsulele. Sunt făcute dintr-un plastic foarte tare, pe care sucurile gastrice nu îl pot dizolva în 24 de ore, iar şansele ca ele să nu fie eliminate de organism şi să rămână pentru mai mult timp în stomac sau în colon sunt nule“, explică „Pelicanu’“.

Cu toate acestea, el a fost prins de poliţişti după ce o „colegă de breaslă“ a murit în 2005 chiar din această cauză. Sebastian e convins însă că este vorba despre o conspiraţie. „Au găsit-o pe fată moartă şi la autopsie i-au găsit nu ştiu câte grame de cocaină în organism. Eu nu cred că avea cum să se spargă sau să rămână vreo capsulă în corp”, spune deţinutul.

Poliţiştii au descoperit că fata făcuse un drum în Brazilia însoţită de Sebastian, astfel încât au ajuns şi la el. Acesta a recunoscut că a transportat droguri şi a fost condamnat la 11 ani de închisoare.

„Zăpada“ şi „Colivia Pelicanilor“
În timpul detenţiei şi-a descoperit talentul pentru scris şi pasiunea pentru literatură. „Am scris deja o carte care se numeşte «Zăpada Pelicanilor» şi este de fapt o autobiografie infracţională. Acum lucrez la cea de-a doua carte, care se va numi «Colivia Pelicanilor» şi în care povestesc viaţa din puşcării”, zice Sebastian, care s-a gândit chiar şi la un pseudonim. Bastian Cantor este numele ce mai agreat de scriitorul-deţinut.

Cel mai mare regret al lui este că nu poate fi alături de copiii lui şi, măcinat de dorul lor, a scris şi câteva poezii. „Sunt poeme de dor dar şi alte stiluri. Sunt convins că, dacă ar fi publicate, ar fi foarte apreciate“, încheie „Pelicanu’“.