Cornelia Florea a tăiat lumea în două pe motocicletă

Geografa în vârstă de 30 de ani nu pleacă la plimbare fără aparatul ei foto. Visul ei este să traverseze Alaska pe două roţi.

Cornelia s-a urcat prima oară pe o motocicletă în 2002, atunci când s-a înscris la o şcoală moto. Şi-a făcut cadou de ziua ei cursurile unei astfel de şcoli, neavând nici măcar permis de maşină.

Nu are o evidenţă exactă a kilometrilor parcurşi pe două roţi, însă ştie sigur că a cumulat în jur de 10.000 de kilometri în postura de şofer şi 50.000 în cea de pasager.

„Mi-a spus un prieten la un moment dat că aş fi sortită să fiu o veşnică pasageră. Îmi place sa fiu pasager pentru că am libertatea de a fotografia şi de a vedea mult mai multe alte detalii decât cele din asfaltul sau din macadamul dinaintea roţilor. Pe de altă parte, îmi las soarta în mâinile celui aşezat în faţa mea“, spune Cornelia.

Accident cu 230km/h

Tânăra geografă nu s-a mulţumit doar cu asta şi s-a înscris la un curs de fotografie susţinut de profesorul Emilian Urse, cel care a învăţat-o să se exprime vizual asumat, atent şi cu un ochi educat, deşi cele mai bune poze îi ies, recunoaşte, atunci când nu „aşează“ în mod voit subiectul în raza obiectivului.

„Nu mă consider o profesionistă. Surprind ceea ce îmi place şi am norocul, adesea, să placă şi altora“, spune ea. Nu pleacă niciodată la drum fără cască şi genunchiere, deşi a avut şansa să facă kilometri frumoşi prin Statele Unite, ca pasager, iar acolo casca nu era obligatorie.

O experienţă de neuitat, la fel cum a fost şi traseul de la Câmpul lui Neag spre Herculane, pe Valea Cernei, în 2008, care i-a dat mari emoţii din cauza inundaţiilor care i-au ieşit în cale şi a unor ploi crunte ce nu păreau să se mai oprească.

Cum şi anul acesta a avut de străbătut cu motocicleta un drum anevoios pe ruta Silistra-Ostrov, mergând spre întâlnirea moto anuală.
În timpul circuitelor cu motocicleta nu au lipsit nici accidentele. „Legendar“, însă, a rămas unul întâmplat în Ucraina.

„Mergeam cu 230 de kilometri la oră, într-o călătorie spre Cernobîl, în 2007. Purtam prima oară genunchiere la drum lung. Am intrat într-un viţel şi m-am târât pe şosea mulţi metri. Genunchierele erau raşchetate. Dacă nu le purtam atunci, probabil că acum nu mai aveam picioare, ci scaun cu rotile“, îşi aminteşte Cornelia.

ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI:

-Iarna mergi cu motorul?
-Nu, dar visul meu suprem pe care îl am de câţiva ani şi pe care la un moment dat (prin 2008) era să îl îndeplinesc este să fac Alaska pe motor, ca şi motociclista, nu pasager.
-Ce plan de bătaie ai acum?
-Visez de ani de zile la America de Sud. Visez să urmez traseul cu motocicleta al lui Che Guevara. De curând am cunoscut pe cineva care a fost în America de Sud vreo trei luni şi mă motivează să ajung cât mai curând acolo.
-Ce model de motor ai?
-Am o Honda Slr 650.

Ce-i place:
“Pe lângă fotografie, îmi place să dansez, să urc pe munte, muzica rock şi psihologia”, spune tânăra.
Ce nu-i place:
“Nu îmi place să văd şi să fac gunoaie. Sunt atentă ce las în spate. Nu-mi plac oamenii care fac ceva ce nu le place şi nu îmi plac ipocriţii”, explică Cornelia..

PROFIL
Născută: 18 august 1980, Bucureşti.
Studii: Facultatea de Geografie din cadrul Universităţii din Bucureşti.
Familie: O soră de 28 de ani.