Copil de evacuat: decât la cămin, mai bine pe stradă! Vezi aici povestea unei familii evacuată din casă!

Mamele evacuate din case abandonate ale Capitalei rareori acceptă să meargă în centrele maternale, condamnându-şi copiii la o viaţă pe străzi. Scoase afară cu mascaţii, familiile „nomade" din Bucureşti se adăpostesc temporar pe la prieteni, până când îşi amenajează un nou cămin într-o altă casă părăsită din oraş.

Mario (11 luni) a adormit devreme, lângă Violeta (2 ani), sora lui, după o zi în care probabil a adunat tot praful de pe şoseaua din faţa casei. Părinţii au rămas treji până mai târziu. Ştiau că a doua zi de dimineaţă vor fi aruncaţi în stradă. Vecina lor a primit seara un telefon de la o cunoştinţă şi a spus la toată lumea. „Am mai auzit eu de astea şi n-a venit nimeni", spune tardiv Florentina, o fată de 26 de ani, uscăţivă şi cu nişte ochi albastru-mov, încadraţi bine de părul roşcat, mama celor doi micuţi. Îşi opreşte cu degetul mare o lacrimă: „Eu mă consum de la orice!"

Când poliţiştii au început să bată cu berbecul în uşă, când soarele nici bine n-a răsărit, cutremurând clădirea şi-aşa şubredă, Mario a sărit ca ars. Camera mică, pe ale cărei saltele mişună gândaci cât unghia, s-a umplut de poliţişti cu cagulă, camere de filmat şi asistenţi sociali.

Este miercuri, 10 august, dis-de-dimineaţă, la ora 6.23 şi 14 persoane, dintre care doi copii, sunt evacuate dintr-o clădire părăsită de pe strada Ţepeş Vodă, din sectorul 2 al Capitalei.

Poliţia le-a dat trezirea

Mario a fost îmbrăcat repede de mama, cu poliţiştii la uşă. „Nu-i nimic, hai, mamă! Şşşt!" Şi n-a scos niciun sunet. Toată familia Ene, părinţii, bunicii şi cei doi copii, evacuaţi cu toţii din casa din Ţepeş Vodă, merg cu o pungă de acte în mână către sediul Poliţiei Locale. „Îl omor pe Onţanu, bag cuţitu-n el. Sunt pe locul şapte pe listă la casă socială de atâţia ani şi alţii care erau după mine au primit şi eu nu", ţipă Dana, una dintre persoanele evacuate, şi dă cu pumnul în lambriu. Mario devine agitat. Cum îl simte că dă să plângă, bunica Alexandrina îl strânge tare şi-l pupă apăsat. Toată agitaţia l-a obosit într-atât încât în câteva minute a şi adormit în braţele ei. „Ştiu eu o casă, un ICRAL. Mergem acolo", dă vestea Dana. Din încăperea cealaltă, se aud bărbaţii: „Sudează porţile? Ce, eu nu pot să sar gardul?", îşi fac ei planul.

„Barosane, eu nu dau copiii la stat!"

Florin Manole, directorul de la Protecţia Copilului Sector 2, le explică celor 14 variantele pe care le au. „Să-i dau la cămin? Mai bine pe stradă!", i-o taie scurt femeile. Tatăl, un tânăr de etnie rromă în vârstă de 23 de ani, e şi mai vehement. „Eu vin din partea diavolului. Fac eu bani, îţi spăl pantofii cu limba, barosane. Nu dau copiii la stat!", este ultimul lui cuvânt.

„Cei care au copii sub trei ani pot opta fie să-şi lase copiii pe timpul zilei într-un centru unde au condiţii incomparabile cu cele din casa unde au stat sau mama şi copiii să meargă într-un centru maternal. Nu toţi acceptă", explică Mariana Georgescu, director de comunicare la Primăria Sectorului2.

Mario s-a trezit şi scânceşte din când în când, în braţele bunicii care şi-a aprins o ţigară. Adulţii planifică la colţ de stradă ce să facă şi urcă în primul troleibuz. Apoi schimbă altul. Au ajuns în zona Vatra Luminoasă. Învioraţi de ploaie, cei doi copilaşi privesc încă nedumeriţi. Violeta stă după gâtul bunicului, iar Mario în braţele bunicii. E trecut de 9.00 şi poposesc cu toţii pe strada Vitejiei. Copiii şi femeile intră în scară, iar bărbaţii din familie pleacă să caute o altă casă. Tot una temporară.

Daniela, mamă de olimpici

Daniela are 35 de ani şi de câţiva ani îşi petrece viaţa pe unde apucă. Spune că a terminat Psihologia, că mama i-a fost avocată, fratele doctor „în ştiinţe psihice", iar bărbatul ei, Vasile şi-a aflat celebritatea când şi-a dat foc în faţa Primăriei Sector 2. Acum, îi distrează pe poliţiştii care-i evacuează mărturisind o crimă: „Eu am ucis-o pe Elodia". Daniela ştia că are probleme psihice şi are grijă de el. Nici ea nu se declară mai normală. „Eu ştii de ce am înnebunit aşa? De când mi-au luat copiii la stat!" Are patru, trei din altă căsătorie, unul cu Vasile. Stând turceşte în faţa casei din care a fost evacuată îşi aliniază lângă ea câteva poze cu copiii ei şi diplomele pe care le-au obţinut la diverse concursuri şcolare. Toţi sunt în serviciul de asistenţă socială şi protecţia copilului. „Am copii deştepţi".

Vid legislativ! Autorităţile sunt legate de mâini

Copii care cerşesc pe stradă, puşi la tot felul de munci sau care hălăduiesc în neştire pe străzile Bucureştiului. Cam asta este soarta copiilor din familiile care sunt evacuate din diferite imobile pe care le ocupă abuziv şi care nu vor sub nicio formă să accepte serviciile Direcţiei de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului.

„Nu toţi vor să-şi lase copiii în grija noastră, iar noi fără semnătura părinţilor nu putem legal să facem nimic", explică Mariana Georgescu, director comunicare Primăria Sectorului 2.

Cetăţenii pot sesiza autorităţile

Cei care văd totuşi copilaşi pe stradă, bruscaţi sau cerşind au posibilitatea să sune la Telefonul Copilului (116111). „Este imediat anunţată Poliţia Locală, care merge la faţa locului cu asistenţi sociali şi fac anchetă, dar la fel, dacă nu sunt de acord părinţii cu niciuna din variantele de asistenţă, nu putem face nimic. Nu-i putem obliga", spune şi Florin Manole, directorul Direcţiei de Protecţia Copilului Sector 2.

„Oferta" Primăriei este mai mult decât avantajoasă şi totuşi, unii o refuză. „După o lună în care mama a stat la centrul maternal cu copiii, primeşte echivalentul chiriei, până la 900 de lei, şi consiliere pentru obţinerea unui loc de muncă", mai spune Florin Manole. Cu toate acestea, părinţii preferă să se mute din casă în casă şi să-şi trimită odraslele la cerşit, de unde pot faci mult mai mulţi bani.

Reprezentanţii Protecţiei Copilului au în vedere, în primul rând, ca micuţii să nu fie despărţiţi de familie. Există însă cazuri în care aceştia trăiesc alături de părinţi în condiţii greu de imaginat, aşa cum sunt cei care ocupă abuziv diverse clădiri. „În spatele tuturor celor de aici se ascunde o dramă, fiecare are povestea lui tragică. Este greu şi pentru copii care sunt în evidenţa Direcţiei. Au condiţii bune, dar trăiesc cu gândul că au fost abandonaţi, că nu sunt vizitaţi de părinţi şi că sunt ai nimănui", povesteşte directorul Direcţiei de Protecţia Copilului.