Bucuresti: Condamnaţi să stea în parc

Infractorii care îşi ispăşesc pedeapsa în libertate dau cu mătura şi udă flori, deghizaţi în angajaţi ai primăriei. Condamnaţii sunt puşi să muncească în folosul comunităţii pentru a deveni responsabili.

O parte dintre infractorii care sunt scutiţi de puşcărie ajung, prin ordin judecătoresc, să ude florile din parcuri. Aceştia sunt obligaţi astfel la muncă în folosul comunităţii şi lucrează câteva ore pe zi, fără să primeasă niciun ban. Condamnaţii sapă, strâng gunoiul, amenajează spaţiul verde şi udă florile. De asemenea, cei care au comis tâlhării pot ajunge să lucreze cot la cot cu poliţiştii din sectorul administrativ, dând o mână de ajutor la curăţenie şi arhivare.

„Cei care îşi ispăşesc pedepsele prin muncă sunt oameni condamnaţi pentru infracţiuni, pentru o perioadă nu mai mare de patru ani şi care nu au antecedente penale. Cei mai mulţi ajung la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalului Bucureşti după ce au comis furturi sau tâlhării“, a spus Medeea Muntean, consilier de probaţiune. 

Dacă în străinătate munca în folosul comunităţii reprezintă o pedeapsă de sine stătătoare, în România, cei care încap pe mâna justiţiei primesc o astfel de sancţiune după bunul plac al judecătorilor, deoarece legislaţia este flexibilă.

Nu îşi declină identitatea

Pentru a nu fi trataţi ca infractori, unii dintre ei mint când vine vorba de motivul pentru care au ajuns să lucreze, fără bani, câte opt ore pe zi. „Munca nu e foarte grea, dar când faci asta zi de zi şi ştii că nu primeşti niciun ban e cam aiurea. Nu am avut probleme cu oamenii, dar în afară de cei din conducerea instituţiei care ştiau ce e cu mine, celorlalţi le-am spus că sunt în practică, de la şcoală“, spune Daniel, de 21 de ani.

Tânărul a fost condamnat la un an şi jumătate de puşcărie pentru că a furat un casetofon dintr-o maşină şi a intrat prin efracţie în casa unui cunoscut. Pentru că era minor la data condamnării şi se afla la prima abatere a fost lăsat să-şi ispăşească pedeapsa în libertate. De asemenea, judecătorul a decis ca băiatul să fie supravegheat trei ani şi jumătate şi să muncească 100 de ore în folosul comunităţii. El a lucrat, câte opt ore pe zi, la un centru de copii cu dizabilităţi. „Munca nu e foarte grea, lucrez mai mult la bucătărie pentru că nu am voie să intru în contact cu copiii. Abia aştept să termin şi să mă angajez, să o iau şi eu de la capăt. Poate o să mă înscriu şi la liceu“, spune Daniel.

Aproximativ 1.500 de infractori din Capitală sunt incluşi în sistemul de probaţiune, fiind supravegheaţi în libertate. Potrivit reprezentanţilor Tribunalului Bucureşti, nu există o evidenţă a celor obligaţi să muncească în folosul comunităţii.

Muncitori fără salariu

Reprezentanţii administraţiilor domeniului public sunt mulţumiţi de ajutorul suplimentar şi gratuit al muncitorilor de ocazie. „Nu am avut probleme cu ei, este în interesul lor să efectueze orele de muncă pentru că orice referat le poate lungi perioada de pedeapsă. Avem servicii de mecanizare, de drumuri, dar dacă nu sunt instruiţi preferăm să-i repartizăm în parcuri“, a declarat directorul adjunct al Administraţiei Domeniului Public din sectorul 2, Alexandru Cioabă.